Gara Buziaş este locul în care trecutul şi-a lăsat amprenta, astăzi având mai puţină culoare decât în vremurile de altădată.

Acum gara nu mai aduce cu ce era odinioară, când împăratul Franz Josef a poposit în zonă; a rămas doar amintirea unor vremuri demult apuse, păstrate în istorie.

În mai puţin de un veac şi jumătate, Gara Buziaş a decăzut, acum pe aici mai trec zilnic două trenuri, unul cu doi-trei navetişti şi InterRegio Iaşi - Timişoara.

Legendele locului spun că prin această gară şi-au purtat paşii numeroase personalităţi invitate la evenimente culturale organizate în oraşul timişean sau care veneau la băi pentru a-şi îngriji sănătatea: Nicolae Bălcescu, Ion Luca Caragiale, prezent la premiera piesei "O noapte furtunoasă" (1911), George Enescu şi Bartok Bela, care au concertat aici (1929), apoi Constantin Tănase, Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu, Petre Comărnescu, Ştefan Octavian Iosif, Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Octavian Goga sau generalii Berthelot şi Mackensen.

Pentru corifeii culturii române - Caragiale, Eminescu şi Bălcescu -, în Parcul din Buziaş au fost ridicate busturi.

Dar dincolo de legende, împărăteasa Sisi, despre care se spune că ar fi venit aici de nenumărate ori, plăcându-i să se plimbe pe aleea colonadei din staţiune, unică în Europa, construită special pentru ea la iniţiativa lui Franz Josef, în realitate nu a trecut niciodată prin Buziaş, preferând Budapesta.

Gara din Buziaş rămâne şi martora tăcută a vizitei istorice pe care împăratul Franz Josef, împreună cu nepotul său, prinţul moştenitor Franz Ferdinand, a efectuat-o în septembrie 1898 aici, asistând la manevrele militare ale soldaţilor Coroanei campaţi în apropierea Pădurii Dumbrava şi a Dealului Silagiului.

Sosirea împăratului Franz Josef I în gara Buziaş – 1898

Foto: (c) Buziaş Nostalgii Feroviare/Valentin Ivănescu

Profesorul Valentin Ivănescu, din Buziaş, pasionat de gările şi trenurile din Banat, cărora le-a dedicat, ca autor, mai multe volume publicate după Revoluţie, a relatat pentru AGERPRES că împăratul Franz Josef "a fost întâmpinat în Gara Buziaş de notabilităţile locale ale vremii, iar pe peron a fost amenajat un foişor special. De la gară, împăratul şi principele moştenitor au fost conduşi cu trăsura imperială''.

''Îl putem vedea în fotografii în gară, apoi pe câmp, lângă tunuri, alături de soldaţi, pe parcursul vizitei prilejuite de manevrele militare de dinaintea Primului Război Mondial. Manevrele militare se efectuau lângă Pădurea Dumbrava, spre Lugoj, la 4 km de Buziaş, între Dealul Silagiului - Pădurea Dumbrava şi satul Căpăt. A fost o vizită liniştită, pe parcursul căreia nu au fost semnalate incidente. În schimb, împărăteasa Sisi nu a venit niciodată în Buziaş. Este doar o legendă privind prezenţa ei aici, care nu a fost atestată niciodată, de nimeni", a spus acesta.

În cea de-a doua jumătate a secolului XIX, odată cu dezvoltarea industrială a Banatului aflat încă sub Coroana de la Viena, a început să se extindă reţeaua de căi ferate, care a ajuns să aibă patru principale noduri feroviare pe raza actualului judeţ Timiş: Timişoara, Buziaş, Lugoj şi Gătaia.

Buziaşul se distinge pentru că ajunsese să aibă pe lângă calea feroviară de stat şi una privată, construită de industriaşul Jacob Muschong, singura din ţară, de ecartament normal, nu cu linii înguste, care a rămas funcţională, sub acest statut, până în 1948.

Linia publică Timişoara - Buziaş a fost construită de Societatea Căilor Ferate Locale Timişoara - Buziaş şi dată în exploatare la 18 noiembrie 1896.

"Înainte de construcţia căii ferate, de la Gara Buziaş până în staţiunea balneară funcţiona un omnibus tras de cai. După Primul Război Mondial, Muschong a construit o cale ferată (pentru marfă şi călătorii care doreau să ajungă din gara oraşului în staţiunea balneară Buziaş - n.r.) pe care a circulat prima locomotivă, 'Etelka', numită aşa după numele soţiei mecanicului de locomotivă, Lazăr, care era o femeie zdravănă, iar când apărea locomotiva oamenii spuneau 'Uite, vine Lazăr cu Etelka'. Pentru sezonul de iarnă, Muschong a mai cumpărat o locomotivă de fabricaţie germană, care funcţiona cu benzină grea, pentru că era mai rentabilă, şi pe care au denumit-o 'George'. 'Etelka' şi 'George' au funcţionat alternativ, până în anul 1948, fiind singura cale ferată privată de ecartament normal din România. După naţionalizare, a trecut în proprietatea statului cu tot cu materialul rulant şi cu angajaţii. Ulterior, celor de la APEMIN (producători de apă minerală - n.r.) nu le-a mai fost rentabil să plătească CFR-ului manevra, fiind introdusă o locomotivă Diesel, 'Muki', până în 1974", a detaliat prof. Valentin Ivănescu.

Apoi, APEMIN s-a mutat din staţiune în afara oraşului, iar trenul nu-şi mai avea rostul pentru transportul de marfă, deşi putea fi menţinut în scop turistic. Astăzi, linia feroviară nu mai există.

"A venit un primar care a considerat că Buziaşul este oraş şi a înlocuit trenul cu autobuzele care iarna nu porneau, iar vara te toropea căldura din ele. Categoric, liniile trenului turistic nu mai pot fi revigorate, liniile au fost scoase, pe locul vechiului traseu fiind construite blocurile cartierului Griviţa. S-a pus punct şi traseului trenului turistic", arată Ivănescu.

Locomotiva “Etelka”(1598/1885, Krauss & Co, Linz)în Parcul Băilor Buziaş în anul 1936

Foto (c): Cronica Ilustrata a Regionalei de Cai Ferate Timisoara/Valentin Ivănescu

Acesta dezvăluie că pentru 10 ani (1904 - 1914) o atracţie a oraşului a fost şi Lacul Sfântul Anton, format în jurul unui izvor mineral care a izbucnit spontan în timpul unei forări, lângă linia "trenului mic". Fiind un teren umed, în jurul izvorului s-a format acest lac, care iarna era folosit ca patinoar, iar vara, ca loc de agrement, pentru plimbări cu bărcile. Situat în proximitatea unor utilaje de îmbuteliere ale APEMIN, izvorul s-a epuizat brusc, după 10 ani, iar lacul nu mai există.

Lacul Sfântul Anton

Foto: (c) Buziaş Nostalgii Feroviare/Valentin Ivănescu

După Marea Unire, localnicilor maghiari din Buziaş care au vrut să plece în Ungaria li s-a pus la dispoziţie un tren cu destinaţiile Gyula şi Szeged.

Mecanicii de pe locomotivele private din Buziaş respectau semnalizarea feroviară care era asigurată electric încă de pe timpul vechiului imperiu. Foşti ceferişti i-au relatat lui Valentin Ivănescu o întâmplare care putea avea final tragic.

"În timpul unei furtuni, un fulger a lovit semnalul, l-a întors şi a apărut semnalizarea 'liber'. Ambele trenuri care veneau din sensuri opuse (din Buziaş şi din Timişoara - n.r.) aveau astfel semnalul verde. Norocul a fost că mecanicii celor două locomotive au încetinit preventiv viteza de rulare şi au putut opri înaintea producerii unui dezastru", povesteşte Valentin Ivănescu.

Gara Buziaş şi-a pierdut aproape total atât farmecul de odinioară, cât şi utilitatea. Dacă altădată era unul dintre cele patru noduri feroviare importante din zonă, azi mai trec doar două trenuri pe zi, unul cu doi-trei călători navetişti şi trenul Interregio care leagă Timişoara de Iaşi. Farmecul călătoriilor cu trenul a fost înlocuit în noul mileniu cu traficul rutier.

"După 1974, Ceauşescu construia la greu cartiere muncitoreşti, se făceau fabrici, iar mâna de lucru era adusă de la ţară cu trenurile de navetă, dimineaţa la ora 5,00, apoi la ora 16,00 pentru schimbul II şi noaptea era 'Marinică', ultimul tren din zi, care mergea până la Reşiţa cu muncitorii, pentru schimbul III. Până la Revoluţie era trafic pe linie şi Gara Buziaş îşi avea rostul. Azi, prin Gara Buziaş nu este linie principală şi mai trec trenuri foarte puţine. Cele de navetă s-au desfiinţat, au fost înlocuite cu un automotor care vine cu câte unul - trei pasageri de la Timişoara - Buziaş - Lugoj - Margina şi mai trece InterRegio de Iaşi. Trenuri de marfă nu mai sunt", dezvăluie Valentin Ivănescu.

Clădirea Gării Buziaş încă mai este conservată. Aici locuiesc şeful gării, impiegatul şi mai sunt câteva spaţii în care se ţine periodic instrucţia personalului.

Fotografiile rămân, peste timp, singura dovadă a gloriei feroviare, cu parfum de epocă, a Gării Buziaş. AGERPRES/(A - autor: Otilia Halunga, editor: Georgiana Tănăsescu, editori online: Irina Giurgiu, Alexandru Cojocaru)

* Explicatie foto deschidere: Gara Buzias