Statele trebuie să învețe să taxeze rapid și inteligent noile comportamente de consum, inovațiile tehnologice și munca digitală pentru că, în câțiva ani, unele dintre taxe sau accize vor deveni tot mai mici ca impact bugetar, inclusiv în România, arată o analiză Frames.

Potrivit analiștilor, deși statele europene au majorat constant taxele pe vicii în ultimele două decenii, veniturile colectate nu au crescut proporțional, ba chiar au stagnat sau au scăzut în termeni reali, pentru că politicile publice au funcționat, iar oamenii consumă mai puțin. Același fenomen se observă și la accizele pe carburanți.

'România are nevoie, ca multe alte economii, de o schimbare semnificativă a modului în care tratează taxele și impozitele plătite de mediul de afaceri în așa fel încât să își optimizeze încasările la bugetul de stat. Dincolo de digitalizare, de reducerea evaziunii fiscale, statul român trebuie să își adapteze politicile publice la noile realități economice', arată analiza firmei de consultanță.

În plus, tranziția accelerată către vehiculele electrice și hibride a redus masiv cantitatea de benzină și motorină vândută la pompă. Astfel, taxele de mediu și de consum, care reprezentau o plasă de siguranță pentru guvernele europene, devin din ce în ce mai volatile.

'Modelele tradiționale de impozitare, construite pentru o economie industrială stabilă, își arată astăzi limitele. Pentru a supraviețui financiar, toate statele lumii, inclusiv România, sunt aproape obligate să adopte reglementări fiscale extrem de flexibile, să se adapteze noii realități. Statele trebuie să învețe să taxeze rapid și inteligent noile comportamente de consum, inovațiile tehnologice și munca digitală. În câțiva ani de acum încolo, unele dintre taxe sau accize vor deveni tot mai mici ca impact bugetar, inclusiv în țara noastră', susține sursa citată.

În aceste condiții, consultanții atrag atenția că menținerea acestor sisteme fiscale rigide va duce inevitabil la o criză de finanțare a statului, de la cheltuielile de finanțare la cele de investiții.

O analiză recentă, realizată de expertul Fondului Monetar Internațional, Christoph Rosenberg, propune ca sistemele de accizare actuale să fie concepute astfel încât să reflecte direct gradul de risc al produselor (de exemplu, conținutul de alcool, zahăr sau nicotină), printr-o taxare mai precisă și nu generalizând prin majorări liniare ale cotelor existente, se precizează în document. De exemplu, potrivit analizei FMI, pe măsură ce interdicțiile privind fumatul se extind și preferințele se schimbă, alternativele la fumatul clasic (precum consumul de tutun încălzit, țigări electronice sau pliculețe cu nicotină) se adresează celor care nu pot renunța la acest obicei. Întrucât multe dintre aceste produse noi devin mai puțin dăunătoare, este logic să fie taxate la un nivel mai mic, ce poate fi ajustat pe măsură ce statele dispun de noi date și evaluări ale nevoilor de venituri.

Analiza FMI subliniază că accizele sunt o sursă stabilă de venit (în jur de 2% din PIB atât în economiile avansate cât și în cele în curs de dezvoltare), dar eficiența lor scade în timp dacă nu sunt ajustate la inflație și la schimbările de consum, motiv pentru care simpla majorare a cotelor nu este suficientă. În schimb, o politică optimă și actuală presupune corelarea nivelului de taxare cu gradul de risc pentru consumatori și coordonare internațională pentru a limita evaziunea și migrarea consumului către produse netaxabile.

'De la alcool la tutun, de la carburanți la alte produse accizabile, este nevoie de o flexibilizare tehnică a modului de taxare în așa fel încât să previi creșterea puternică a prețurilor, migrarea oamenilor către alternative mai ieftine și, bineînțeles, extinderea pieței negre'', a explicat Adrian Negrescu, managerul Frames, citat în comunicat.

Potrivit consultanților companiei, această nevoie de agilitate legislativă se observă deja, la o scară semnificativă, în politicile de mediu. Lupta împotriva schimbărilor climatice a forțat practic autoritățile să inventeze instrumente financiare complet noi iar taxarea emisiilor de carbon reprezintă cel mai bun exemplu de politică fiscală dinamică.

'Uniunea Europeană a înțeles că o simplă taxă fixă pe coșul de fum al unei fabrici nu este suficientă pentru a stimula inovația verde. Astfel, a fost creat sistemul de comercializare a certificatelor de emisii, un mecanism în care prețul poluării fluctuează liber în funcție de cerere și ofertă, exact ca la bursă'', a completat Negrescu.

Provocarea majoră a apărut însă la granițe, o dată ce companiile europene, obligate să plătească scump pentru emisiile lor, riscau să fie distruse de concurența produselor ieftine importate din țări fără reguli ecologice.

Răspunsul a venit sub forma Mecanismului de ajustare la frontieră în funcție de carbon. Această inovație legislativă flexibilă penalizează direct importurile poluante, egalând costurile pentru toți jucătorii din piață. Practic, Europa a reușit să exporte propriile norme fiscale și de mediu dincolo de granițele sale, taxând amprenta de carbon a unui produs indiferent unde a fost fabricat.

Pe de altă parte, companii uriașe din domeniul tehnologiei și comerțului electronic generează anual profituri de miliarde de dolari în țări în care nu au nici măcar un singur angajat sau un birou fizic. Legislația veche, care taxa profitul exclusiv la sediul central al companiei, a facilitat o mutare masivă a capitalului către paradisurile fiscale.

Pentru a opri această hemoragie financiară, guvernele au fost nevoite să dea dovadă de o adaptabilitate istorică. Sub coordonarea Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), peste 100 de state au agreat impunerea unui impozit minim global pe profitul corporativ de 15%. 'Acest acord monumental redefinește regulile jocului. Giganții digitali vor fi taxați proporțional exact acolo unde își vând serviciile și își extrag valoarea, indiferent unde aleg să își înregistreze sediul social', se arată în analiză.

În context, Negrescu a explicat că adoptarea taxelor flexibile ar putea ajuta România să depășească perioada de criză bugetară.

'Adoptarea taxelor flexibile ar putea ajuta România să depășească perioada de criză bugetară. Gândiți-vă că numai dobânzile la creditele luate de țara noastră au ajuns la 60 miliarde lei, echivalentul a 3% din PIB. Cum să ne mai încadrăm, în anii următori, în țintele de deficit dacă ne îngropăm în datorii. Soluțiile sunt simple - ori scazi cheltuielile, ori optimizezi încasările din taxe. Dincolo de reducerea evaziunii, cred că o soluție optimă este să regândești taxele în așa fel încât să reflecte dinamica economiei'', a mai spus acesta. AGERPRES/(AS - editor: Andreea Marinescu, editor online: Adrian Dădârlat)