Criza energetică actuală se profilează a fi mult mai nocivă pentru economie decât pandemia şi măsurile restrictive aferente acestora, susţine consilierul prezidenţial Cosmin Marinescu.

"Dincolo de impactul său inflaţionist, criza energetică actuală se profilează a fi mult mai nocivă pentru economie decât pandemia şi măsurile restrictive aferente acestora. În România, creşterea puternică a preţurilor la energie este atât rezultatul factorilor externi, precum creşterea exponenţială a preţului certificatelor de emisii, cât şi al factorilor interni, precum ponderea nefiresc de mare a energiei tranzacţionate pe piaţa spot (PZU), aşa cum am arătat în analiza publicată la începutul crizei energetice", a scris pe blog Cosmin Marinescu.

Acesta consideră că, la nivel european, modul de rezolvare a crizei preţurilor la energie va prefigura şi viitorul economic al Uniunii. "Poate că este momentul unei revizuiri de tip fine-tuning a calendarului european de "înverzire" a economiei sau chiar momentul unei reevaluări a instrumentelor şi mecanismelor prin care alegem să parcurgem drumul asumat al tranziţiei verzi, unul care pare tot mai ambiţios şi provocator - în oglinda vremurilor", a menţionat Marinescu.

De asemenea, el precizează că România trebuie să se asigure că de eforturile necesare tranziţiei verzi nu profită "tocmai competitorii noştri de pe piaţa mondială", în timp ce nota de plată împovărează cetăţenii şi economiile europene.

"Indiferent de scenarii, trebuie să ne asigurăm, totuşi, că de eforturile necesare tranziţiei verzi nu profită tocmai competitorii noştri de pe piaţa mondială, în timp ce nota de plată împovărează cetăţenii şi economiile europene. Devine tot mai evident faptul că, în raport de criza energetică, deciziile de astăzi configurează poziţia UE pe harta competitivităţii globale pentru următoarele decenii", a arătat consilierul prezidenţial.

În postarea sa, Marinescu a salutat recenta decizie a Comisiei Europene de adoptare a Actului delegat privind includerea energiei nucleare şi a gazelor naturale în taxonomia europeană.

"Această decizie este şi rezultatul demersurilor pe care România le-a întreprins, consecvent, la nivelul Consiliului European. Astfel se deschid oportunităţi esenţiale pentru următorii ani, care pot asigura consolidarea securităţii energetice a Uniunii, prin exploatarea înţeleaptă şi echilibrată a surselor comunitare de energie. Este un moment deosebit de important, am putea spune chiar decisiv, pentru implementarea cu celeritate a proiectelor strategice ale României, atât în domeniul gazelor naturale din offshore, cât şi în domeniul energiei nucleare", a scris Cosmin Marinescu.

Creşterea fără precedent a preţurilor energiei în UE demonstrează că, indiferent de sursele de energie, majoritatea statelor membre se confruntă cu aceeaşi problemă, menţionează consilierul prezidenţial. "Perpetuarea crizei energetice actuale poate genera riscul ca multe industrii europene să recurgă la relocări şi la dezvoltarea de noi capacităţi de producţie în afara Uniunii", a arătat Marinescu.

Mai mult, acesta susţine că dependenţa puternică a UE de importurile de energie s-a menţinut în continuare, în ciuda faptului că, în ultimii 10 ani, producţia de energie din surse regenerabile a crescut continuu la nivelul Uniunii.

Potrivit prezentării postate pe blog, gradul de dependenţă faţă de importurile de energie este unul ridicat, de 57,5% pentru UE şi 62,1% pentru zona euro. El subliniază, totodată, că această criză a preţurilor la energie a lovit neaşteptat de puternic inclusiv ţări care beneficiază de un grad relativ redus de dependenţă energetică, aşa cum este cazul României.

În ceea ce priveşte producţia de gaze naturale în UE, aceasta este relativ scăzută, în condiţiile în care UE importă 84% din gazele naturale, 96% din petrol şi 36% din cărbunele care se consumă în spaţiul UE. Astfel, devine imperativ ca politicile UE să se orienteze pragmatic înspre susţinerea proiectelor de exploatare a surselor energetice existente pe teritoriul statelor membre, afirmă Marinescu.

În ceea ce priveşte importul de gaze naturale, prezentarea consilierului arată că, în 2020, Germania a importat cea mai mare cantitate de gaze naturale, urmată de Italia şi Olanda. "Există riscul ca, pe fondul creşterii şi menţinerii preţurilor la energie la un nivel ridicat, cele mai puternice industrii europene să recurgă la relocări sau investiţii în noi capacităţi de producţie în afara UE", atrage atenţia acesta.

În 2020, Federaţia Rusă a reprezentat sursa a 43% din importurile UE. Practic, sectorul gazelor naturale din UE (care promovează concurenţa şi transparenţa) este dominat de preţul impus de un stat terţ, prin compania Gazprom (prin practici neconcurenţiale şi netransparente). Potrivit sursei citate, această dependenţă energetică este extrem de îngrijorătoare, în contextul în care au lipsit priorităţile UE de exploatare a resurselor interne de gaze naturale.

În Uniunea Europeană, energia nucleară este principala sursă de generare pentru producţia brută de energie electrică, urmată de generarea pe bază de gaze naturale.

"În ultimii 10 ani, majoritatea statelor UE şi-au crescut semnificativ producţia de energie din surse regenerabile, cu diferenţe considerabile între tipurile de regenerabile instalate, în funcţie de determinantele geografice. Campioanele energiei regenerabile sunt Danemarca - cu o creştere de la 33% la 65% şi Germania, cu o creştere de la 18% la 45%. Aflată pe poziţia 8, România are încă un potenţial neexploatat în sfera resurselor regenerabile", arată Marinescu în prezentarea sa.

În ceea ce priveşte hidroenergia, între 2010 şi 2020, producţia de energie din surse hidro a scăzut considerabil în majoritatea statelor membre, pe fondul reducerii cantităţilor de precipitaţii. În ciuda acestor scăderi, statele de pe primele 5 locuri ale clasamentului susţin creşterea capacităţilor energetice din surse regenerabile. "Potenţialul hidrografic al României are nevoie de valorificare prin investiţii semnificative în modernizarea şi exploatarea de noi capacităţi de producţie", menţionează oficialul.

În contrast cu hidroenergia, între 2010 şi 2020 producţia de energie din surse eoliene a crescut substanţial în majoritatea statelor membre. Pe primele locuri se remarcă statele nordice: Danemarca, cu o creştere de la 20% la 57%, Irlanda, cu o creştere de la 10% la 36% şi Lituania, cu o creştere de la 4% la 30%.

În cazul energiei fotovoltaice, aproximativ 5% din energia electrică generată la nivelul UE provine din astfel de surse, producţia de energie electrică având un trend ascendent în majoritatea statelor membre, dar nu la fel de spectaculos ca în cazul energiei eoliene. Pe primele locuri sunt statele sudice, favorizate geografic: Malta, cu o creştere de la 0% la 11%, Grecia, cu o creştere de la 0% la 9% şi Italia, cu o creştere de la 1% la 9%. AGERPRES/(AS - autor: Mariana Nica, editor: Andreea Marinescu, editor online: Andreea Lăzăroiu)