Valentin Al. Georgescu, jurist și istoric al dreptului, scriitor, membru titular al Academiei Române, s-a născut la Corabia, județul Olt, în ziua de 2 iulie 1908, potrivit dicționarului 'Membrii Academiei Române (1866-2003)' (București, Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, 2003).

După studii liceale la Craiova și universitare (Facultatea de Litere și Facultatea de Drept) la București, și-a continuat specializarea în drept roman la Heidelberg (1930), Bruxelles (1931), Viena (1936) și Haga (1939). Doctor în istoria dreptului roman și istoria dreptului francez (1932); diplomat al Academiei de Drept Internațional (1939); doctor docent (1964).

Și-a început cariera didactică la Facultatea de Drept din Cernăuți (1936-1940), continuând-o la București (1941-1943), Lausanne (1944-1947), Iași (1947-1951).

A fost cercetător la Institutul de Istorie din Iași (1953-1955), la Institutul de Studii și Cercetări Juridice din București (1955-1962), la Institutul de Istorie 'N. Iorga' (1962-1966) și la Institutul de Studii Sud-Est Europene din București (1966-1975). A fost cercetător la Centrul Național de Cercetări Științifice din Paris (1969).

A ținut prelegeri, cursuri și seminarii la universități din Frankfurt am Main, Lausanne, Nisa, Paris, Salzburg, Toulouse. A fost colaborator extern la Institutul 'Max-Planck' din Frankfurt am Main (1972-1988) și profesor asociat de Drept Roman la Facultatea de Drept din Nisa (1971-1974; 1975-1976).

Istoric al dreptului și instituțiilor, cercetător de aleasă cultură, Valentin Al. Georgescu s-a aplecat asupra studiului dreptului roman, al celui romano-bizantin și occidental.

În dreptul roman a preconizat o direcție nouă de cercetare în studierea terminologiei și a procesului de formare a conceptelor juridice, a elaborat o teorie a 'legilor private' cu interpretări noi: 'Originile și evoluția generală a proprietății în dreptul roman' (1938); 'Contribuție la studiul procesului istoric de formare a noțiunii de posesie în dreptul roman' (1948); 'Dreptul roman al lui Iustinian în Principatele danubiene în secolul XVIII' (1970).

În istoria dreptului românesc a avut contribuții în domeniul instituției preemțiunii, a culturii juridice: 'Preemțiunea în istoria dreptului românesc. Dreptul de protimisis în Țara Românească și Moldova' (1965, Premiul Academiei Române); 'Legislația agrară a Țării Românești (1775-1782)' (1970); 'Legislația urbană a Țării Românești (1765-1782)' (1975).

A fost coautor al lucrărilor: 'Judecata domnească 1611-1831' (2 vol., 1979, 1981); 'Istoria dreptului românesc' (2 vol., 1980, 1988); 'Instituții feudale din Țara Românească. Dicționar' (1988), notează dicționarul 'Membrii Academiei Române (1866-2003)'.

Pasionat de literatură, a debutat cu poezia 'Itinerar citadin' în revista 'Meridian' din Craiova. Opera sa literară cuprinde titluri precum: 'Apprentissages' (Cernăuți, 1934); 'Les Voix' (Paris, 1935); 'Les dix stations d'une vierge' (Paris, 1937); 'Problemele răului la Dostoievski, Visage de Paris; Baudelaire' (1937); 'Verlaine, Leon-Paul Fargue' (1939); 'Réflexions sur la poésie moderne' (1942) ș.a.

În 1967, a primit Premiul 'Simion Bărnuțiu' al Academiei Române. A fost membru al unor organisme de prestigiu: Academia de Legislație din Toulouse, Academia din Atena, Academia de Istorie din Lisabona, Academia de Științe Sociale și Politice din București.

A făcut parte din Comitetul de direcție al Societății de Istoria Dreptului cu sediul la Paris și a fost Doctor Honoris Causa al Universității 'René Descartes' din Clermont Ferrant (1972).

Membru corespondent (9 martie 1991), apoi membru titular (10 noiembrie 1992) al Academiei Române, conform www.academiaromana.ro.

Valentin Al. Georgescu a murit la București, la 9 octombrie 1995. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.afise.primariacaracal.ro