Fortificațiile din Caraibe, de la Portobelo-San Lorenzo, ale statului Panama reprezintă un exemplu de arhitectură militară de apărare specifică perioadei secolelor XVII-XVIII proiectat în zona de coastă de coroana spaniolă, cu rol de apărare pentru protejarea comerțului transatlantic, conform https://whc.unesco.org.

Sunt localizate în zona de coastă a Provinciei Colon a statului Panama, în districtul Cristobal. Există diferite situri de fortificații în jurul Golfului Portobelo, denumite astfel: fortificațiile San Fernando; Fortul San Jeronimo; fortificațiile Santiago; vechea fortăreață Santiago; ruinele fortului Farnese; situl La Trinchera; Buenaventura; situl San Cristobal. La o distanță de 43 de km se află la gura de vărsare a râului Chagres castelul San Lorenzo, care are drept structură separată o parte componentă a acestor fortificații.

Primele planuri pentru consolidarea accesului în Golful Portobelo și pentru accesul în gura de vărsare a râului Chagres au fost pregătite în anul 1586 de Bautista Antonelli. Urmare a recomandărilor sale, construirea primelor fortificații la Portobelo au început în anii 1590. Ca un întreg, aceste structuri reuneau linia de apărare pentru protejarea portului Portobelo și gura de vărsare a râului Chagres, care erau terminale caraibiene ale rutei transcontinentale prin Istmul Panama.

Sistemul de apărare include fortificații în diferite stiluri, unele dintre acestea fiind foarte îndemânatic integrate în mediul natural ca parte a proiectului defensiv militar. Au fost de asemenea adaptate la nevoile sistemelor tehnologice de apărare pe durata a trei secole pentru protejarea resurselor trimise din America colonială în Spania după trecerea Istmului Panama.

În fazele incipiente ale construcțiilor fortificate, a prevalat stilul militar cu caracteristici medievale, în timp ce în secolul XVIII structurile au fost reconstruite în stilul neoclasic, care poate fi deslușit la forturile din Santiago, San Jeronimo și San Fernando, precum și de asemenea la San Lorenzo.

La nivel regional, aceste componente militare aparțin unui sistem defensiv mai amplu, incluzând Veracruz (Mexic), Cartagena (Columbia) și Havana (Cuba), pentru a proteja ruta comercială între Americi și Spania.

Portobelo, unde erau organizate faimoasele târguri de mărfuri, a fost unul dintre principalele porturi din Caraibe și a jucat un rol important de gestionare a comerțului imperial între Americi.

Situl ce reunește aceste fortificații este un element cheie pentru înțelegerea adaptării modelelor de construcții europene și a impactului lor asupra transformării noii lumi în perioada modernă. Proprietatea arată organizarea strategică a teritoriului și reprezintă un concept important de dezvoltare tehnologică și de apărare în special pentru intervalul de timp al secolelor XVII-XVIII.

Orașul San Felipe de Portobelo a fost înființat la 20 martie 1597, în calitate de terminal din Caraibe al rutei prin Istmul Panama, pentru a înlocui Nombre de Dios ca port de tranzit și transport intermediar. Necesitatea de a ușura calea de-a lungul Istmului în timpul sezonului ploios a implicat alegerea unei rute alternative. Calea Râul Chagres - Cruces, culoar deopotrivă maritim și terestru, a fost echivalentul Camino Real din Panama City la Portobelo, construit drept răspuns pentru un traseu mai facil pe durata sezonului ploios.

Portobelo este un exemplu remarcabil de oraș fortificat deschis, care a fost distrus și reconstruit de mai multe ori. San Lorenzo a trecut prin același proces de renovări în timpul perioadei coloniale.

Aceste fortificații din Caraibe ale statului Panama - Portobelo-San Lorenzo, se numără printre cele mai reprezentative adaptări caracteristice ale arhitecturii militare spaniole la mediul din zonă și la clima tropicală.

În ce privește forma, designul, materialele și aranjarea, componentele sitului au rămas în mare parte neschimbate de-a lungul timpului, evidențiind esența sistemului fortificat și evoluția modelelor europene ale arhitecturii militare de la sfârșitul secolului XVI până în secolul XVIII în Americi.

Structurile militare și-au păstrat în mare parte forma originală, chiar dacă mare pare din finisajele arhitecturale, elementele decorative și unele secțiuni ale zidului au fost afectate ca urmare a degradării.

Gradul de vulnerabilitate la factorii de degradare a fost contracarat prin acțiuni susținute de conservare, fiind desfășurate în acord cu principiile și standardele științifice de conservare, potrivit https://whc.unesco.org.

Fortificațiile din Caraibe de la Portobelo-San Lorenzo sunt protejate de legislația din Panama a patrimoniului și de instrumentele legale specifice în vigoare pentru fiecare componentă de sit în parte. La rândul lor, vestigiile istorice subacvatice sunt protejate la nivel național de Legea 32/2003.

Începând din 1980, fortificațiile din Caraibe de la Portobelo-San Lorenzo din Panama fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: whc.unesco.org