Ortodoxe
Sf. Mc. Teodul și Agatopod; Sf. Mc. Victorin și cei împreună cu el

Greco-catolice
Sf. m. Claudiu, Diodor, Victor, Victorin, Papia, Nichifor și Serapion

Romano-catolice
Ss. Vincențiu Ferrer, pr.; Irina, m.


Sfinții Mucenici Teodul și Agatopod sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox în ziua de 5 aprilie.

Acești doi sfinți mucenici au trăit în vremea împăraților romani Dioclețian (284-305) și Maximian (286-305). Agatopod era diacon în Biserica din Tesalonic, iar Teodul avea slujba de citeț.

În timpul persecuțiilor împotriva creștinilor cei doi clerici au fost aduși la judecată înaintea guvernatorului cetății, Faustin. Nu și-au lepădat credința nici în urma amenințărilor nici a cuvintelor amăgitoare și au fost aruncați în temniță la un loc cu răufăcătorii.

Chemându-l deoparte pe tânărul Teodul, Faustin îi zicea: ' 'Au nu este mai bună viața cea cinstită, decât moartea cea cumplită?' Sfântul Teodul a răspuns: 'Cu adevărat și eu am cunoscut aceasta, că mai bună este viața decât moartea, și mi-am pus în minte să trec cu vederea această viață muritoare de puține zile pe pământ, ca să mă fac părtaș vieții celei fără de moarte și bunătăților cerești celor veșnice. Drept aceea, muncește-mă cu focul și cu bătăile și vei cunoaște că trupul care se muncește este stricăcios și pieritor, iar sufletul cel înțelegător fiind nestricăcios, prin munci despărțindu-se mai degrabă de trup, mai mult se va veseli în viața cea fără de sfârșit' '. (Viețile Sfinților)

L-a întrebat ighemonul: 'Spune-mi, te rog, cine este mijlocitorul acestui mare bine, pentru a cărui dragoste ți-ai ales bătăile și moartea, a le trece cu vederea astăzi de voie'.

Sfântul Teodul a răspuns: 'Dumnezeu, Cel ce a încuiat toate cu legile cele firești, și Fiul Său, Iisus Hristos, Cuvântul Tatălui, cu a Cărui Cruce însemnându-mă din pruncie, până la sfârșitul vieții mele nu mă voi părăsi de însemnarea Lui; ci, mai degrabă prin muncile tale mă voi despărți de trup, decât de Crucea lui Hristos; pentru că sunt slugă credincioasă a Stăpânului meu și nu mă înfricoșez nici de foc, nici de uneltele de muncă'. (Viețile Sfinților)

Din închisoare au fost scoși de mai multe ori la judecată de autorități, timp în care Sfinții Mucenici și-au mărturisit credința.

La a treia cercetare, sfinții n-au mai răspuns nimic, decât: 'Suntem creștini și anume pentru numele lui Hristos, toate voim a le pătimi'.

'Atunci ighemonul, cu fața mâhnită, a hotărât asupra lor munci de moarte: 'Teodul și Agatopod, care n-au voit să aducă jertfă idolilor, să se arunce în mare!' Și, luându-i ostașii, i-au dus la mare și, legându-le mâinile înapoi și pietre grele la grumaji, i-au pus în corabie. Într-acel ceas s-a adunat o mulțime de prieteni, de vecini și necunoscuți, dintre care unii se tânguiau pentru un sfârșit ca acela, iar alții cu laude fericeau pe vitejii ostași ai lui Hristos, că au sfărâmat capul vrăjmașului și mor cu osârdie pentru dreapta credință'. (Viețile Sfinților)

Mai marelui cetății i s-a făcut însă milă de ei și a trimis în urma lor un bărbat vestit, Fulvie, 'sfătuindu-i ca numai tămâie să aducă idolilor și vor scăpa de la moarte, iar ei nu încetau a chema pe Iisus Hristos și de idolii cei necurați lepădându-se'. (Viețile Sfinților)

După multă sfătuire și îndemnare, pentru că acești doi sfinți bărbați nu se plecau la sfatul celor puternici ai timpului, au început mai întâi pe Sfântul Agatopod a-l arunca în mare. Iar el, căutând la cer, a strigat cu glas mare: 'Cu acest al doilea botez se spală toate greșalele noastre și mergem la Iisus Hristos curați!' Zicând sfântul așa, l-au aruncat în mare, iar după dânsul și pe Sfântul Teodul.

Sfinții mucenici Teodul și Agatopod și-au sfârșit nevoința, fiind aruncați în mare cu pietre grele legate de grumaz. Iar marea, primind trupurile sfinților, în același ceas le-a scos cu valurile la uscat, dezlegate de legături și de pietre, fiind foarte luminate. (sursa: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cerasela Bădiță)