Prozatorul și diplomatul Ivo Andric s-a născut la data de 9 octombrie 1892, în satul Deloc, de lângă Travnik, în actuala Bosnia și Herțegovina, arată imdb.com.

Croat de origine, Ivo Andric și-a însușit, după Primul Război Mondial, limba și cultura sârbă.

Și-a făcut studiile liceale în Visegrad și Sarajevo. A urmat cursuri de filosofie și istorie la Universitățile din Zagreb, Viena, Cracovia și Graz. A absolvit la Graz, în 1924, cu o lucrare despre viața culturală a Bosniei în perioada dominației otomane.

În timpul studiilor universitare la Viena, s-a alăturat mișcării revoluționare Tânăra Bosnie, care milita pentru unirea cu Serbia. Fiind un apropiat al cercurilor naționaliste sârbe, a fost arestat după asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand în 28 iunie 1914, potrivit polirom.ro.

Eliberat un an mai târziu, s-a stabilit la Belgrad, devenind o figură cunoscută în cercurile literare din capitală. La scurt timp, i se propune o funcție diplomatică în noul guvern al Regatului Iugoslaviei.

Între 1920 și 1921, a făcut parte din legația diplomatică din București, conform cartier.ro. A fost detașat în mai multe capitale europene, apărând interesele Regatului Iugoslaviei.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a demisionat în aprilie 1941 din funcția de ambasador la Berlin.

S-a retras apoi la Belgrad, unde s-a dedicat scrisului.

Ivo Andric este cunoscut mai ales datorită romanelor sale în care a descris episoade din istoria patriei sale, Bosnia: 'Die Travniker Chronik' (1945), 'Gospodijica' (1945), dar, în special 'Na Drini cuprija' ('E un pod pe Drina') (1945), care i-a adus recunoașterea internațională. Romanele sale au fost traduse în numeroase limbi.

Este laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1961, motivația Juriului Nobel fiind: 'Pentru forța epică cu care a zugrăvit motive și destine din istoria țării sale', potrivit www.nobelprize.org.

În 1956, a primit cea mai importantă distincție iugoslavă pentru literatură.

Dintre lucrările sale, mai pot fi menționate: 'Nove pripovetke' (nuvelă, 1949), 'Pokleta avlija' (roman, 1956), 'La harță cu lumea' (1963), 'Puncte de vedere' (1962) și 'Femeia de pe piatră' (1967).

A murit într-un spital din Belgrad, în urma unui atac de cord, la 13 martie 1975. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.imdb.com