La 11 martie 1990 a fost adoptat Actul privind restaurarea Statului Independent Lituania de către Consiliul Suprem al Republicii Lituania. Acesta stipula că exercitarea puterilor suverane ale Statului Lituania, abolite de forțe străine în 1940, este restabilită, și că din acel moment înainte Lituania devenea din nou un stat independent, amintește https://www.lrs.lt/.

Acest Act a deschis o nouă pagină în istoria sa, după cei 50 de ani de ocupație și anexare de către puterile sovietice.

Poporul lituanian și-a demonstrat determinarea de a trăi într-o Lituanie independentă prin lupta sa pentru libertate, activități disidente, presă clandestină, primele demonstrații anti-sovietice care au evoluat în mitingurile Mișcării de Reformă Sajudis (1988), la care au participat mii de oameni, și în ''miracolul fără precedent'' al Lanțului Baltic (23 august 1989).

Această zi de 11 martie 1990 a fost una a deciziilor cruciale, subliniază sursa citată. Consiliul Suprem a adoptat acte juridice pentru a schimba numele statului și ale organelor supreme ale administrației de stat și a aprobat stema națională Vytis.

La ora 18:08, stema Republicii Sovietice Socialiste Lituaniane a fost acoperită și drapelul național tricolor a fost arborat în Sala Plenară, apoi au început deliberările asupra Actului privind Restabilirea Statului Independent Lituania și a documentelor însoțitoare. Comitetul de redactare și-a finalizat activitatea la ora 21:00. La ora 22:39, Vytautas Landsbergis, președintele Consiliului Suprem, a anunțat rezultatele votului nominal asupra Actului privind Restabilirea Statului Independent Lituania - 124 de voturi pentru și 6 abțineri.

Membrii Consiliului Suprem și ceilalți participanți au scandat în Sala Plenară: ''Lituania este liberă! Letonia va fi liberă! Estonia va fi liberă!''

Lângă clădirea Consiliului Suprem, oamenii au ovaționat și s-au felicitat reciproc. Mass-media a relatat evenimentul către restul lumii fără întârziere. La sfârșitul ședinței, Consiliul Suprem s-a adresat națiunilor lumii și URSS, comunităților etnice din Lituania și a informat publicul despre restaurarea Statului Lituanian. De asemenea, a cerut solidaritate și sprijin pentru ca Lituania să revină în familia națiunilor libere.

În 1989, Parlamentul aprobase declarația de suveranitate a Lituaniei, afirmând că legile lituaniene au prioritate față de cele sovietice. Partidul Comunist Lituanian s-a desprins atunci de Partidul Comunist Sovietic și și-a declarat sprijinul pentru independență. În 1990, Sajudis a câștigat majoritatea locurilor în alegerile parlamentare. Liderul său, Vytautas Landsbergis, a fost ales președinte al parlamentului, care a declarat restabilirea independenței. Totuși, după Declarația de restaurare a statului Lituania din martie 1990, Uniunea Sovietică impune un embargo, oprind livrările de combustibil și provocând dificultăți economice severe, iar Lituania este de acord să suspende independența, până la discuții, amintește https://www.bbc.com/.

Mii de persoane participă la mitinguri în țară, dar proteste de solidaritate au loc în întreaga Uniune Sovietică și în țările democratice occidentale. Orchestra Națională Simfonică Lituaniană a interpretat Simfonia a IX-a a lui Beethoven în Piața Catedralei pe 29 aprilie 1990. Ca semn de solidaritate, simfonia a fost interpretată în aceeași zi și în Letonia, Moldova și SUA.

În ianuarie 1991, pe fondul lipsei de progrese în discuțiile cu Moscova și a turbulențelor economice, Vytautas Landsbergis pune capăt suspendării declarației de independență. Trupele sovietice trag asupra civililor din fața turnului de televiziune din Vilnius, ucigând 13 persoane și rănind câteva sute.

În februarie 1991, are loc un referendum, care înregistrează un vot covârșitor în favoarea independenței, iar în septembrie 1991, în urma unei lovituri de stat eșuate, Uniunea Sovietică recunoaște independența Lituaniei.

Noua constituție din 1992 introduce funcția de președinte. Fostul Partid Comunist, redenumit Partidul Muncitoresc Democrat Lituanian, câștigă mai multe locuri decât Sajudis în alegerile generale și se formează un guvern de coaliție.

În 1993, Algirdas Brazauskas este ales președinte. Lituania se alătură Consiliului Europei. Este introdusă o nouă monedă națională, litasul. Trupele sovietice finalizează retragerea.

În 2004, Lituania devine membră NATO și a Uniunii Europene.

Înainte de martie 1939, suprafața totală a Lituaniei era de 55.670 kilometri pătrați. În urma anexării de către Hitler a regiunii Klaipeda în martie 1939, suprafața totală a Lituaniei s-a redus la 52.822 kilometri pătrați. În octombrie același an, URSS a făcut presiuni asupra Lituaniei pentru a semna Tratatul de asistență mutuală sovieto-lituanian, ceea ce a însemnat că regiunea Vilnius a fost returnată Lituaniei, în schimbul permiterii staționării trupelor sovietice pe teritoriul lituanian. Acest tratat a mărit dimensiunea țării la 59.731 kilometri pătrați. În 1945, URSS a preluat regiunea Klaipeda și a integrat-o alături de Lituania ocupată în propriul său teritoriu de bază, conform https://communistcrimes.org/. Între 1945 și 1991, Lituania a avut o întindere pe 65.300 kilometri pătrați, care este și suprafața actuală a statului.

Se estimează că în 1940, în Lituania erau peste 3 milioane de locuitori; cu toate acestea, cel de-al Doilea Război Mondial, ocupațiile sovietică și nazistă, precum și represiunile politice, inclusiv Holocaustul și deportările sovietice în masă din 1941, au schimbat dramatic această situație. Diverse surse indică o populație între 1,4 milioane (persoane înregistrate oficial) și 2,5 milioane (cel mai optimist calcul) în 1944. La sfârșitul ocupației sovietice și la prăbușirea URSS, populația Lituaniei era de aproximativ 3,7 milioane, potrivit sursei citate anterior. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.madeinvilnius.lt