Protosinghelul Nicodim Măndiță a fost un iscusit apărător al Ortodoxiei și un călugăr misionar fără egal în monahismul nostru contemporan. Acest preacuvios părinte s-a născut în satul Bunești, județul Argeș, din părinți credincioși.

Între anii 1916-1918 a luat parte la primul război mondial, iar în anul 1920 a intrat în nevoința monahală la Schitul Măgura - Bacău, a fost hirotonit ieromonah în vara aceluiași an.

Când a intrat în Schitul Măgura, starețul, văzând ascultarea lui, îndată l-a făcut călugăr. Apoi, văzându-1 blând și priceput în Sfânta Scriptură, 1-a făcut preot și păstor de suflete. Și învăța așa de frumos pe credincioși, încât veneau de departe să-1 vadă și să primească de la el cuvânt de mângâiere.

Între anii 1921-1923 a fost preot misionar în satul Schitul Frumoasa - Bacău. Apoi încă doi ani a fost duhovnic la Mănăstirea de maici Giurgeni - Roman. Între anii 1925-1935 a slujit ca preot misionar în Transilvania, în satele Pâclișa - Alba, Hărmașul Ciceului și Leurda Gârboului - Cluj.

Zece ani părintele Nicodim a fost preot misionar în Transilvania. Spun părinții care l-au cunoscut că s-a dovedit un mare apărător al Ortodoxiei și unității românești. Cel mai mult se ostenea pentru întoarcerea celor rătăciți în sânul Bisericii noastre. În puțină vreme a realizat o unitate religioasă deplină, înlăturând cu pricepere dezbinările confesionale, imoralitatea și întărind dreapta credință.

Între anii 1935-1945 a fost duhovnic la Mănăstirea Agapia, apoi încă 17 ani, duhovnic la Mănăstirea Văratec. Ultimii ani, 1962-1975, i-a petrecut la Agapia în liniște și rugăciune, săvârșindu-se cu pace în vârstă de 86 ani.

Din faptele și cuvintele sale de învățătură:

* Spun ucenicii lui că se ruga mult la chilie și nimic nu făcea fără rugăciune. Zilnic citea cele șapte Laude la vremea lor, psalmii și alte rugăciuni de taină. Apoi citea câteva capitole din Biblie, precum și viața sfântului respectiv. La urmă stătea de vorbă cu oamenii, spovedea și scria cuvinte de folos.

* Văzând acest cuvios părinte că numai cu cuvântul vorbit nu se pot apăra credința și morala ortodoxă, cu binecuvântarea Patriarhiei Ortodoxe Române și a episcopului de Cluj, a scris și a tipărit sute de broșuri cu conținut moral profund ortodox, împodobite cu imagini pe înțelesul credincioșilor, pe care apoi le împărțea gratuit. Opera sa literar-duhovnicească însumează peste 40 de volume a peste 400 pagini fiecare, plus alte peste zece mii de pagini în manuscris. Prin aceasta s-a dovedit un bun pedagog și un preot misionar rar întâlnit în monahismul nostru.

* Odată spunea unuia din ucenici: 'Părinte, eu nu-ți dau post și metanii multe. Că și ursul și șarpele postesc. Dar ursul tot urs rămâne și șarpele tot șarpe. Când mușcă, amândoi omoară! Așa și omul, postește uneori mult, dar în inimă este plin de răutate, iar când dezleagă la mâncare și băutură cade în păcatul lăcomiei. Deci, postește și te roagă după putere, dar mai întâi citește Sfânta Scriptură și pe Sfinții Părinți. Atunci singur te vei învăța ce trebuie să faci, cum să te rogi și să postești, de ce să te ferești și cum să te mântuiești'.

* Spun călugării care l-au cunoscut că el niciodată nu amintea lucruri din trecut. Când vorbea, rostea fiecare cuvânt cu atenție să nu greșească sau să smintească pe cineva cu ceva. Niciodată n-a fost auzit să osândească, să se certe sau să vorbească de rău. Nici pe altul nu-l îngăduia să pârască sau să clevetească pe aproapele în chilia lui.

* Odată i-au zis ucenicii: 'Părinte, dă-ne un cuvânt de folos'. Iar bătrânul le-a răspuns: 'Fraților, să aveți credință în Dumnezeu că, ce nu pot face oamenii, face El într-o clipă. De nimic să nu vă temeți decât de Dumnezeu. De aceea păziți poruncile Lui ca lumina ochilor, că a Lui este slava în vecii vecilor. Amin!'

* Uneori zicea bătrânul către ucenicii săi: 'Poporul nostru creștin este foarte iubitor de Dumnezeu, de adevăr, de dreptate, însă fiecare i-a pipăit numai buzunarul. Rar s-a găsit câte unul ici-colo ca să-l ajute, să-l călăuzească și să-l îndemne cu adevărat la cele bune, la mântuire. Mă doare inima că nu pot face mai mult pentru acest popor, căci și eu sunt os din oasele lui, carne din carnea lui. Dacă aș putea, m-aș duce din casă în casă să stau de vorbă cu credincioșii noștri, să-i învăț dreapta credință, să le las vreo carte bună pentru citit, să fac rugăciuni cu ei, să-i mângâi în necazuri și să mă bucur împreună cu ei, ca să nu se simtă singuri și părăsiți'. (surse: 'Patericul Românesc', Arhimandrit Ioanichie Bălan; ediția a VI-a, revăzută și îngrijită de Arhimandrit Petru Bălan; Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.marturisitorii.ro