Ierburile marine sunt plante cu flori care se găsesc în apele puțin adânci ale fiecărui continent, mai puțin în Antarctica. Ele formează lunci subacvatice extinse, creând habitate complexe, foarte productive și bogate din punct de vedere biologic. Acoperind doar 0,1% din fundul oceanului, aceste pajiști cu iarbă de mare oferă hrană și adăpost pentru mii de specii de pești, căluți de mare, broaște țestoase etc. și susțin unele dintre cele mai mari zone de pescuit din lume. Ele îmbunătățesc calitatea apei prin filtrarea, recircularea și stocarea nutrienților și a poluanților, reducând contaminarea fructelor de mare, potrivit https://www.unep.org/.

Cele mai mari suprafețe de pajiști cu iarbă de mare se regăsesc în regiunea temperată a Atlanticului de Nord (41% din suprafața globală) și în regiunea tropicală indo-pacifică (44%), potrivit https://iopscience.iop.org/.

Prin reducerea energiei valurilor, iarba de mare contribuie și la protejarea comunităților de coastă de valurile distructive și de inundațiile asociate furtunilor. În plus, iarba de mare stochează până la 18% din carbonul oceanic (UNEP, 2020). Această capacitate de a absorbi și stoca carbon face din iarbă de mare un contributor important la atenuarea schimbărilor climatice, cunoscut sub numele de 'carbon albastru'. 'Carbonul albastru' este dioxidul de carbon captat de oceanele și ecosistemele de coastă ale lumii. Acest carbon este stocat sub formă de biomasă și sedimente din mangrove, mlaștini de maree și pajiști cu iarbă marine, indică https://oceanfdn.org/.

Foto: (c) un.org 

În ciuda importanței sale, iarba de mare se pierde într-o rată de 2-7% anual, potrivit UNESCO. Principalele amenințări la adresa ierbii marine la nivel global sunt calitatea slabă a apei, perturbarea directă (de exemplu, dezvoltarea coastei și traulul) și schimbările climatice (valuri de căldură, creșterea nivelului mării și acidificarea oceanelor). Pierderea acestor ecosisteme duce nu numai la pierderea habitatelor critice, ci și la creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră care exacerbează și mai mult schimbările climatice, conform UNESCO.

Aproape 30% din suprafața globală acoperită cu iarbă de mare s-a pierdut de la sfârșitul secolului al XIX-lea și cel puțin 22 din cele 72 de specii de iarbă marine din lume sunt în declin, arată www.un.org. Pajiștile cu iarbă de mare există în peste 160 de țări, acoperind mai mult de 300.000 de kilometri pătrați, ceea ce le face unul dintre cele mai răspândite habitate de coastă de pe Pământ.

Sursa foto: Australian National Maritime Museum/X

Doar aproximativ un sfert din toate pajiștile marine se încadrează în zone marine protejate. Circa 21% dintre speciile de iarbă marine sunt clasificate ca specii amenințate, vulnerabile și pe cale de dispariție în Lista Roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii.

În luna mai 2022, Adunarea Generală a ONU a adoptat rezoluția prin care data de 1 martie a fost proclamată Ziua Mondială a Ierburilor Marine. Rezoluția evidențiază necesitatea urgentă de a crește gradul de conștientizare la toate nivelurile și de a promova și facilita acțiunile de conservare a ierburilor marine pentru a contribui la sănătatea și dezvoltarea acestora, ținând cont de faptul că îmbunătățirea serviciilor și funcțiilor ecosistemice este importantă pentru realizarea Obiectivelor de dezvoltare durabilă. Conservarea și restaurarea pajiștilor cu ierburi marine poate ajuta țările să atingă 26 de indicatori asociați cu zece Obiective de Dezvoltare Durabilă, atrage atenția Organizația Națiunilor Unite pe pagina dedicată Zilei mondiale a ierbii de mare. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Liviu Tatu, editor online: Andreea Preda)