În fiecare an, în seara zilei de 5 decembrie, copiii îşi curăţă pantofii, ghetele sau cizmele pentru a-l aştepta cum se cuvine pe Moş Nicolae. Potrivit tradiţiei, bătrânul cu barba albă, împarte, nevăzut de nimeni, mici daruri precum ciocolată, bomboane, mere, nuci, portocale, uneori haine şi jucării, copiilor care au fost cuminţi de-a lungul anului. Mai veche este însă tradiţia potrivit căreia copii neascultători găsesc o nuieluşă în încălţările lor în noaptea de 5 spre 6 decembrie.

Personificare la vârsta senectuţii a timpului îmbătrânit - Moş Nicolae - care a preluat din calendarul creştin numele şi data de celebrare ale Sfântului Nicolae (6 decembrie), un episcop cu mare credinţă în Dumnezeu. Născut în jurul anului 280, în localitatea Patara Lichiei, şi trecut la cele veşnice în jurul anului 345, în localitatea Mira (astăzi Kocademre, Turcia), sfântului ierarh îi sunt atribuite numeroase fapte bune faţă de oamenii săraci ori necăjiţi. Provenind dintr-o familie înstărită, la moartea părinţilor săi, el şi-a dăruit întreaga avere celor nevoiaşi, potrivit volumelor ''Cartea de Crăciun'' (Sorin Lavric, Editura Humanitas, 1997) şi "Panteonul românesc - dicţionar" (Ion Ghinoiu, Editura Enciclopedică, 2001).

În tradiţiile româneşti, Moş Nicolae are alte atribuţii faţă de statutul său de sfânt: apare pe un cal alb (prima zăpadă care cade la începutul iernii), este păzitor al Soarelui care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi căldură, este iscoada lui Dumnezeu (pe lângă drac), ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor şi salvează de la înec corăbierii, apără soldaţii pe timp de război (invocat în timpul luptelor) se mai arată în lucrarea "Panteonul românesc - dicţionar" (Ion Ghinoiu, Editura Enciclopedică, 2001).

În nopţile marilor sărbători, când se deschide cerul pentru un moment, oamenii îl pot vedea pe Moş Nicolae stând la Masa împărătească în dreapta lui Dumnezeu.

Una dintre cele mai cunoscute legende despre Moş Nicolae este aceea referitoare la trei fete sărace, fără zestre, care nu puteau să se căsătorească şi urmau să fie vândute de tatăl lor unor bărbaţi înstăriţi. Dar, Moş Nicolae, aflându-le necazul, a aruncat prin fereastră, fiecăreia dintre ele, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, câte un săculeţ plin cu bani. Săculeţii au căzut fie în ciorapii puşi la uscat, fie în ghetele fetelor. Probabil, de aici este şi obiceiul ca darurile de Moş Nicolae să fie puse în ghete. Şi tot din acest motiv, copiii au grijă ca ghetele ori cizmele lor să fie foarte curate în această noapte.

În această noapte, mai există obiceiul să se pună în apă, crenguţe de pomi fructiferi, care ar trebui să înflorească de Anul Nou. În funcţie de crenguţa pomului care a înflorit, pusă apoi la icoane, se aşteaptă recolta bună de fructe în noul an. La sate există obiceiul ca în ziua de Sfântul Nicolae, feciorii să se organizeze în cete şi să-şi aleagă gazda unde vor merge pentru a repeta colindele de Crăciun şi de Anul Nou, se mai aminteşte în ''Cartea de Crăciun'' (Sorin Lavric, Editura Humanitas, 1997).

Tradiţiile de Moş Nicolae au îmbrăcat caracteristicile mai multor ţări din Europa, precum Franţa, Ţările de Jos, Germania, Ucraina, Polonia ş.a.. În unele locuri, Moş Nicolae ajunge la mijlocul lunii noiembrie şi vizitează în special şcolile din mediul rural, pentru a afla dacă copiii au fost buni şi cuminţi. În alte locuri, găseşte morcovi şi fân pentru calul sau măgarul său, împreună cu listele de dorinţe ale copiilor. Mici cadouri, fructe sau nuci, bomboane şi prăjituri speciale sunt lăsate în pantofi sau ciorapi, astfel încât copiii să ştie că a venit. Darurile Sfântului Nicolae sunt menite să fie împărtăşite şi nu ţinute pentru sine, se arată pe https://www.stnicholascenter.org/.

În Franţa, tradiţia zilei de Moş Nicolae ("Pere Noël") este respectată în câteva regiuni, precum Lorena (considerat patronul regiunii şi al locuitorilor săi încă din 1477) şi Alsacia. În noaptea de 5 spre 6 decembrie, Moş Nicolae se strecoară pe hornurile caselor pentru a lăsa copiiilor cuminţi, cadouri şi dulciuri precum ciocolată, fructe uscate dar, mai ales, turtă dulce care poartă efigia Sfântului Episcop. Pere Fouettard (Moş Nuieluşă), pe de altă parte, se ocupă de distribuirea de cadouri mult mai puţin atractive, cum ar fi cărbunele, cartofii şi ceapa, conform https://www.sortiraparis.com/. O altă legendă, spune că, în 1477, la Nancy, atunci când armata lui Carol Îndrăzneţul s-a confruntat cu ostaşii lui René al II-lea, duce de Lorena, acesta din urmă a decis să-şi plaseze trupele sub protecţia Sfântului Nicolae. René al II-lea a câştigat bătălia, făcând ca patronul sfânt al copiilor să devină un personaj important în ochii locuitorilor regiunii. Atât de mult, încât la 6 decembrie, în fiecare an, mai mulţi bărbaţi îmbrăcaţi în roba Sfântului Nicolae fac turul şcolilor din Lorena şi Alsacia, însoţiţi de măgarii lor credincioşi.

Imaginea lui Moş Nicolae, în Germania, a apărut prin îmbinarea unei figuri păgâne cu imaginea creştină a Sfântului Nicolae, care este văzut ca un bătrân ce poartă un sac în spate şi un mănunchi de nuieluşe în mână. Copiii cuminţi primesc dulciuri din sac, iar copiii care n-au fost cuminţi primesc o nuieluşă, un cartof sau câţiva cărbuni. Clătitele mici şi pufoase sau "pancakes" (pfannkuchen) sunt preparatul popular al acestei sărbători, potrivit https://www.journee-mondiale.com/.

Moş Nicolae este perceput, în Polonia, ca fiind îmbrăcat în haine episcopale, coborând din ceruri cu ajutorul unui înger şi colindând întreaga ţară mergând pe jos sau purtat într-o trăsură trasă de un cal alb. După ce intră într-o casă, Moş Nicolae ascultă rugăminţile copiilor, îi ceartă, dacă n-au fost cuminţi, sau îi laudă, dacă au fost buni. Celor buni le dăruieşte icoane, mere roşii, portocale şi ''pierniki'' (prăjiturele sfinte, făcute cu miere şi mirodenii).

În Ţările de Jos, Sinterklaas, aşa cum este cunoscut Moş Nicolae, este o figură iubită care soseşte în fiecare an cu barca. Copiii aşteaptă cu nerăbdare apariţia lui, cântând şi punând pantofi lângă şemineu, sperând la cadouri. Această sărbătoare veselă include parade în care Sinterklaas, îmbrăcat într-o robă roşie apare călare pe un cal alb. Străzile se umplu de râsete şi emoţie în timp ce el distribuie bomboane şi mici cadouri. Această tradiţie promovează un sentiment de comunitate şi bucurie, familiile adunându-se pentru a sărbători şi a se răsfăţa cu delicii tradiţionale olandeze.

Ajunul zilei Sfântului Nicolae este o noapte magică pentru copiii belgieni. Ei îşi pun pantofii curaţi lângă şemineu, în speranţa de a primi bunătăţi şi jucării de la Sinterklass. Familiile coc tradiţionalii biscuţi speculoos şi pregătesc ciocolată caldă. Noaptea este plină de emoţie, deoarece copiii aşteaptă cu nerăbdare dimineaţa pentru a-şi descoperi darurile. Această tradiţie pune accent pe unirea familiei şi bucuria de a dărui, creând amintiri durabile atât pentru tineri, cât şi pentru cei bătrâni.

"Nikolausabend", aşa cum este cunoscut Sfântul Nicolae în Austria, este însoţit de îngeri şi de înfricoşătorul Krampus, vizitează oraşele, îi răsplăteşte pe copiii cuminţi şi îi sperie în mod jucăuş pe cei obraznici. Această tradiţie, sărbătorită pe 5 decembrie, este marcată de adunările festive organizate în pieţele satelor sau oraşelor. Dualitatea Sf. Nicolae/Krampus creează o atmosferă incitantă, amintindu-le copiilor de virtuţile bunei purtări. Momentul este un amestec încântător de folclor şi festivitate, adânc înrădăcinat în cultura austriacă.

Înaintea zilei de Sfântul Nicolae (Szent Miklós), copiii din Ungaria îşi lustruiesc pantofii sau ghetele şi le aşează pe pervaz pentru a fi umplute de darnicul Moş. Dimineaţa, copiii găsesc în încălţăminte bomboane, portocale, nuci, mere, ciocolată şi mici cadouri. Copiii obraznici primesc nuiele sau linguri de lemn.

În Italia, copiii aşează pe o farfurie, în seara de 5 decembrie, bileţele în care-şi scriu dorinţele, promiţându-i lui Moş Nicolae că vor fi cuminţi în anul care va veni. A doua zi, în locul bileţelelor, găsesc dulciurile lor preferate. Moş Nicolae (Sveti Nikola) aduce cadouri în Croaţia după ce, cu o seară înainte, copiii îşi lustruiesc încălţămintea şi o aşează pe pervazurile ferestrelor, pentru a fi umplută cu daruri, dulciuri şi fructe de către generosul moş.

În Slovacia, Moş Nicolae (Svaty Mikulas) soseşte într-o trăsură trasă de un cal. În ajun, copiii îşi aşează încălţămintea lustruită pe pervazul ferestrei sau în pragul uşii, sperând să o găsească dimineaţa încărcată cu daruri. În unele şcoli are loc sărbătoarea "Mikul Mail", în cadrul căreia copiii îşi dăruiesc unul altuia mici cadouri.

În Slovenia, în seara anterioară zilei de Sântul Nicolae, copiii îşi aşează încălţămintea afară, în faţa uşii, aşteptând să o găsească a doua zi plină cu fructe, bomboane, monede şi mici jucării. Cel care îl însoţeşte pe Moş Nicolae, numit Parkel, pune în încălţămintea copiilor obraznici cărbuni şi cenuşă.

În Ucraina, ziua Sfântului Nicolae este cunoscută sub numele de "Svyatogo Mykolaya' sau "Den' Svyatogo Mykolay", care a fost sărbătorită la 19 decembrie, pe stil vechi, până în 2023. Spre deosebire de ţările occidentale, unde cadourile sunt adesea asociate cu Crăciunul, în Ucraina, ziua Sfântului Nicolae este principala ocazie de a oferi cadouri în sezonul de iarnă. Copiii anticipează cu nerăbdare ziua de 6 decembrie, sperând că Sfântul Nicolae i-a vizitat şi le-a lăsat, în timp ce ei dormeau, cadouri sub perne sau în pantofi. Părinţii şi bunicii le povestesc copiilor despre viaţa acestuia, subliniind bunătatea şi onestitatea lui. În zilele dinaintea sărbătorii, copiii îi scriu scrisori Sfântului Nicolae, dorindu-şi, pe de o parte, jucării sau alte bunuri, iar pe de altă parte, sănătate şi fericire pentru membrii familiei. "Mykolaychyky" sunt nişte prăjituri rotunde, coapte special în cinstea Sfântului Nicolae. Aceste fursecuri, umplute cu diverse ingrediente şi decorate, sunt aşezate sub pernele copiilor ca dulciuri sau sunt oferite prietenilor şi rudelor ca urări de bucurie şi sănătate, notează https://www.volunteeringukraine.com/. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Adrian Dãdârlat)