La 30 iunie 1894, Tower Bridge din Londra, a cărui construcţie a început în 1886, era inaugurat oficial de prinţul de Wales, viitorul rege Eduard al VII-lea şi prinţesa de Wales, Alexandra. Numit după construcţia istorică celebră, aflată în apropiere, Tower of London, Tower Bridge a fost timp de peste un secol unul dintre simbolurile Londrei şi ale Regatului Unit, notează https://www.towerbridge.org.uk/.

Tower Bridge este un pod basculant. Cele două secţiuni ale podului se ridică, formând unghiuri la aproape 90 de grade, ceea ce permite trecerea navelor. Cele două turnuri victoriene de la ambele capete ale podului nu au fost construite doar pentru estetica ansamblului, ci pentru a susţine greutatea uriaşă a celor două părţi ale podului, mai ales atunci când acesta se ridică. Cele două secţiuni ale podului erau acţionate hidraulic, folosind abur pentru a alimenta enormele motoare de pompare. Energia creată era stocată în şase acumulatoare masive, existând întotdeauna puterea necesară pentru a ridica podul. Astăzi, podul este în continuare acţionat hidraulic, cărbunii şi aburul fiind înlocuiţi începând din 1976 de petrol şi electricitate. Motoarele, acumulatorii şi cazanele de pompare originale au fost păstrate şi sunt astăzi expuse în camerele vechi ale motoarelor în partea de sud a Tower Bridge.

Pentru a construi un nou pod peste Tamisa, City of London Corporation avea nevoie de aprobarea atât a parlamentului cât şi a suveranului. Regina Victoria (1837-1901) a semnat Corporation of London (Tower Bridge) Act, la 14 august 1885.

În mai puţin de un an, prinţul moştenitor a pus piatra de temelie marcând începerea construcţiei podului. Piatra, aflată la capătul nordic al construcţiei, este decorată cu stema regală şi gravată cu numele celor prezenţi la ceremonie, printre care inginerul Sir John Wolfe Barry (1836-1918) şi arhitectul Sir Horace Jones (1819-1887). La 30 iunie 1894, prinţul de Wales a revenit pentru a inaugura oficial Tower Bridge. De data aceasta a fost însoţit de soţia sa, prinţesa Alexandra, şi de fiul lor, ducele de York (viitorul rege George al V-lea).

La ceremonia de inaugurare a Tower Bridge s-a aflat, printre alţii, şi pictorul englez William Wyllie (1851-1931) împreună cu soţia sa. El a imortalizat procesiunea navelor pe Tamisa, inclusiv iahtul Trinity House "Irene", canoniera HMS "Landrail", "Bismarck" şi "Clacton Bell". Tower Bridge a devenit unul dintre subiectele lui preferate de pe Tamisa. A pictat un mare tablou cu acest eveniment (aflat astăzi în Galeria de Artă Guildhall) şi astfel s-a împrietenit cu inginerul podului, Sir John Wolfe Barry. Lucrarea, semnată "W L Wyllie", stânga jos, a fost expusă în Galeria Expoziţiei Speciale, în octombrie 1974, conform https://www.towerbridge.org.uk/.

În secolul al XIX-lea, odată cu creşterea numărului de locuitori ai oraşului a crescut şi traficul în oraş, ceea ce a făcut ca deplasarea şi traversarea râului să fie dificilă. Ridicarea unui pod în aval de Podul Londrei, fără a perturba activităţile de trafic fluvial, a reprezentat o uriaşă provocare cu care s-a confruntat Primăria Londrei. În 1876, a fost înfiinţat un Comitet special, care a lansat o competiţie publică, pentru a găsi un proiect pentru noul punct de traversare al Tamisei. Tower Bridge a fost conceput astfel încât navele să poată continua să urce şi să coboare pe râul Tamisa, în acelaşi timp cu traficul mare de pe uscat.

Abia în octombrie 1884, arhitectul Sir Horace Jones, în colaborare cu inginerul Sir John Wolfe Barry, a ales un proiect din cele peste 50 modele examinate. Unele dintre acestea sunt expuse, astăzi, în cadrul muzeului Tower Bridge. La 21 iunie 1886, a început construcţia noului pod, un proces care a durat opt ani, au fost schimbate cinci companii şi a beneficiat de munca neobosită a 432 muncitori, sub privirea atentă a lui Sir John Wolfe Barry, conform https://guidelinestobritain.com/.

Cu o lungime de 244 de metri, Tower Bridge are în componenţa sa 11.000 de tone de oţel, peste 31.000 de cărămizi şi un număr infinit de şuruburi şi nituri. Cele două turnuri de 65 metri înălţime au fost ridicate pe nişte piloni uriaşi, cufundaţi în albia râului. Partea centrală dintre turnuri, lungă de 61 metri, este împărţită în două secţiuni egale care se pot ridica în cinci minute la 86 grade, pentru a permite traficul fluvial. Cele două turnuri sunt legate de malurile Tamisei, prin poduri suspendate, fixe, fiecare cu o lungime de 82 metri. La 44 de metri deasupra râului, cele două turnuri au fost unite de două galerii, fapt care permitea pietonilor trecerea podului, chiar şi atunci când acesta era deschis. Accesul în galerii se făcea pe scările din interiorul turnurilor. Închise în 1910, au fost redeschise începând cu anul 1982, galeriile fiind, astăzi, platforme de observare, care din loc în loc sunt de sticlă.

Cele două turnuri şi pasarele au fost îmbrăcate în granit de Cornish şi piatră de Portland pentru a proteja partea de oţel a construcţiei şi pentru a conferi podului un aspect mai plăcut. Schema de culori a podului s-a schimbat semnificativ, de-a lungul anilor. De la un maro-ciocolată, culoarea originală, au urmat culorile Union Jack, pentru a fi vopsit în anii 1980, în albastru şi alb, culori păstrate până astăzi.

În momentul inaugurării sale, Tower Bridge era cel mai mare şi mai sofisticat pod basculant finalizat vreodată, o capodoperă a inginerilor acelor timpuri. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: Tower Bridge/facebook.com