Papa Ioan Paul al II-lea a efectuat, în perioada 7-9 mai 1999, o vizită la Bucureşti, la invitaţia patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist (1986-2007), şi a preşedintelui României, Emil Constantinescu (1996-2000).

Suveranul pontif a sosit la Bucureşti în jurul prânzului, fiind întâmpinat, pe Aeroportul Bucureşti-Băneasa, de preşedintele României, Emil Constantinescu, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, arhiepiscopul romano-catolic, Ioan Robu, arhiepiscopul de Făgăraş şi Alba-Iulia al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, şi preşedinte al Conferinţei Episcopilor Catolici din România, Lucian Mureşan, nunţiul apostolic, Jean-Claude Perisset.

La primirea suveranului pontif au mai fost prezenţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, ierarhi greco-catolici şi romano-catolici, preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, miniştri, alte personalităţi ale vieţii politice şi publice româneşti.

De asemenea, au asistat preoţi catolici şi greco-catolici, călugăriţe şi elevi de la liceele catolice din Bucureşti, Oradea şi Timişoara.

Ceremonia de întâmpinare a cuprins trecerea în revistă a gărzii de onoare şi intonarea imnurilor de stat ale Vaticanului şi României.

În întâmpinarea înaltului oaspete, fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu, i-a urat bun venit pe pământul României.

La rândul său, patriarhul Teoctist a adresat un mesaj de bun venit, în care arăta că suveranul pontif a păşit pe pământul românesc, care a primit sămânţa cuvântului Evangheliei Mântuitorului Hristos chiar de la unul dintre Apostolii săi, Sfântul Andrei, fratele după trup al Sfântului Petru. "Sanctitatea Voastră, aţi sosit în România, ţară ai cărei fii sunt în majoritate ortodocşi, ţară sfinţită de sângele martirilor, al celor de demult şi al celor care au căzut pe altarul credinţei creştine în vremurile apăsătoare ale dictaturii comuniste atee, la care s-au adăugat numele tinerilor şi vârstnicilor căzuţi în revoluţie. Este un pământ sfinţit de lacrimile rugăciunilor mamelor şi de nevoinţele duhovniceşti ale monahilor şi ale tuturor creştinilor de aici; este un pământ presărat de la un capăt la altul de crucile ce străjuiesc turlele bisericilor şi mănăstirilor, răspântiile drumurilor şi mormintele strămoşilor noştri, ca semn al nădejdii noastre în înviere (...)", a arătat patriarhul Teoctist. "Vă primim cu inima deschisă şi cu gândul bun în numele ierarhilor, preoţilor, monahilor şi credincioşilor Bisericii noastre şi vă îmbrăţişăm cu îmbrăţişarea frăţească a lui Hristos Iisus, cu speranţa şi rugăciunea că 'Dumnezeul iubirii şi al păcii va fi cu noi' (2 Cor. 13, 11) în aceste zile", a încheiat întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române cuvântul său de întâmpinare a papei Ioan Paul al II-lea.

Răspunzând cuvintelor de bun venit pe pământul României, papa Ioan Paul al II-lea a rostit un discurs în limba română, în care şi-a exprimat marea bucurie pentru vizita în România.

* Fragmente din discursul papei Ioan Paul al II-lea la sosirea în România (Aeroportul Băneasa, 7 mai 1999):

Cu mare bucurie sosesc astăzi în România, naţiune mult dragă mie şi pe care de multă vreme doream să o vizitez. Cu profundă emoţie i-am sărutat pământul, recunoscător înainte de toate lui Dumnezeu cel atotputernic care în prevăzătoarea sa bunăvoinţă mi-a hărăzit să văd realizat acest gând.
(...)

Vizita mea de acum vrea să confirme legăturile dintre România şi Sfântul Scaun, care au avut mare importanţă pentru istoria creştinismului în regiune. Cum e cunoscut, potrivit tradiţiei, credinţa a fost purtată în aceste ţinuturi de fratele lui Petru, apostolul Andrei, care a pecetluit neobosita sa operă misionară prin martiriul său petrecut la Patras. Alţi martori de seamă ai evangheliei ca Sava Gotul, Niceta de Remesiana, provenind din Aquilea, şi Laurenţiu de Novae i-au continuat lucrarea, iar în timpul persecuţiilor din primele veacuri, cete de creştini au suferit martiriul: sunt martirii dacoromani, precum Zoticos, Attalos, Kamasis şi Filippos, prin al căror sacrificiu s-a înrădăcinat profund credinţa creştină în pământul vostru.

Sămânţa evangheliei, căzută în teren fertil, a produs în perioada acestor două milenii roade abundente de sfinţenie şi de martiriu. Mă gândesc la sfântul Ioan Cassian şi Dionisie Exiguul, care au contribuit la transmiterea comorilor spirituale, teologice şi canonice ale Orientului grec şi Occidentului latin; apoi, mult mai târziu, la voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt, "un adevărat atlet al credinţei creştine", cum l-a numit papa Sixt al IV-lea, şi la numeroşi alţi slujitori ai evangheliei, între care domnitorul şi martirul Constantin Brâncoveanu, iar mai recent, numeroşii martiri şi mărturisitori ai credinţei din secolul al XX-lea.
(...)

Prea iubiţi fraţi şi surori din România! Patria voastră a cunoscut în acest secol care se apropie de sfârşit ororile unor dure sisteme totalitare, împărtăţind în suferinţă soarta a numeroase alte ţări din Europa. Regimul comunist a suprimat Biserica de rit bizantin-român unită cu Roma, a persecutat episcopi şi preoţi, călugări, călugăriţe şi laici, dintre care nu puţini au plătit cu sângele fidelitatea lor faţă de Cristos. Unii au supravieţuit torturilor şi sunt încă printre noi. Gândul meu pătruns de emoţie se îndreaptă acum spre merituosul şi prea scumpul cardinal Alexandru Todea, arhiepiscop emerit de Făgăraş şi Alba-Iulia, care a petrecut 16 ani în închisoare şi 27 în domiciliu obligatoriu. Aducându-i omagiu lui, care, în suferinţa acceptată cu creştinească răbdare din mâinile lui Dumnezeu, îşi continuă slujirea de fidelitate faţă de Biserică, aş dori să aduc un cuvenit tribut de recunoştinţă şi celor care, făcând parte din Biserica Ortodoxă Română şi din celelalte Biserici şi comunităţi religioase, au îndurat persecuţii similare şi grave limitări. Moartea i-a unit pe aceşti fraţi ai noştri de credinţă în mărturia eroică a martiriului: ei ne lasă o lecţie de neuitat de iubire faţă de Cristos şi Biserica sa.
(...)

Românie, ţară-punte între Orient şi Occident, punct de răscruce între Europa centrală şi cea orientală, Românie, pe care tradiţia o numeşte cu frumosul titlu de "Grădina Maicii Domnului", vin la tine în numele lui Iisus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, şi al preasfintei Fecioare Maria. În pragul unui nou mileniu, întemeiază-ţi viitorul mai departe pe stânca tare a evangheliei. Cu ajutorul lui Cristos vei fi protagonista unei noi perioade de entuziasm şi curaj. Vei fi naţiune prosperă, pământ roditor de bine, popor solidar şi făcător de pace.

Dumnezeu să te ocrotească şi să te binecuvânteze mereu! (https://www.magisteriu.ro)

După ceremonialul întâmpinării, papa Ioan Paul al II-lea şi patriarhul Teoctist s-au îndreptat, în papamobil, spre Patriarhia Română.

A urmat prima întrevedere din cadrul acestei vizite între cei doi înalţi prelaţi. La ieşire, după vizita la Reşedinţa Patriarhală, papa Ioan Paul al II-lea şi patriarhul Teoctist s-au adresat mulţimii care se afla pe Dealul Patriarhiei.

În după-amiaza primei sale zile în România, papa Ioan Paul al II-lea s-a întâlnit, la Nunţiatura Apostolică, cu membrii Conferinţei Episcopale Române.

În seara zilei de 7 mai 1999, suveranul pontif a făcut o vizită de curtoazie preşedintelui României, Emil Constantinescu, la Palatul Cotroceni, şi a participat la recepţia oficială oferită în onoarea sa.

Cu prilejul vizitei papei Ioan Paul al II-lea, la Palatul Cotroceni a fost organizată o expoziţie cuprinzând mărturii arheologice ale creştinării poporului roman. (surse: http://papainromania.ro; albumul "Trei zile dintr-un mileniu 7-9 mai 1999", Ed. Fundaţiei Rompres, 1999; https://www.magisteriu.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Liviu Tatu, editor online: Anda Badea)

Sursa foto:

25 de ani de la vizita în România a papei Ioan Paul al II-lea (fişă biografică)

Arhidieceza Romano-Catolică de Bucureşti marchează 25 de ani de la vizita în România a Papei Ioan Paul al II-lea