Filmul de comedie "Un surâs în plină vară", realizat în 1963, este o adaptare după nuvela "Pădurea" de Dumitru Radu Popescu, în regia lui Geo Saizescu, cu actorii Sebastian Papaiani, Florina Luican, Dem Rădulescu, în prim plan. Pelicula spune povestea lui Făniţă, interpretat de Sebastian Papaiani, un tânăr ţăran din Oltenia, răzvrătit împotriva familiei şi a unei societăţi săteşti care impunea un fel de a fi, colectivist, departe de idealurile sale personale, de realizare individuală. Alături de draga lui Liorica (Florina Luican), cei doi formează un cuplu liric de mare atractivitate, potrivit https://www.cinemagia.ro/.

În cronica de film realizată de criticul literar şi scriitorul Lucian Raicu şi publicată în revista "Cinema" (nr. 3, martie 1964), citată de http://aarc.ro/, spunea despre scriitorul Dumitru Radu Popescu că s-a impus atenţiei tuturor, "selectând situaţii şi personaje reprezentative, semnificaţii care circulă în proza sa de inspiraţie ţărănească şi renunţând deocamdată la valorificarea resurselor dramatice ale acesteia, el a compus, fără să se complice prea mult, un scenariu bun, simplu, pitoresc şi luminos, din care radiază o incontestabilă şi originală poezie, un lirism generos şi încrezător."

Meritul principal însă acela este "de a fi dat viaţă autentică şi substanţă unui tip pregnant, foarte specific, un tânăr ţăran deştept, înzestrat şi energic, admonestat cu umor tonic şi eficient pentru ambiţia sa, până la urmă sterilă, de a se realiza ca individualitate de stil vechi, anacronic, separându-se de sat şi vrând să facă cu tot dinadinsul altceva decât fac toţi ceilalţi şi să se deosebească de ei, să strălucească de unul singur. Ironia şi efectul comic de bună calitate, pe care se întemeiază filmul, vin de-acolo că strălucirea râvnită cu ardoare de tânărul Făniţă întârzie să se realizeze şi ceea ce face el apare cu tot mai mare evidenţă ca o expresie a derutei, aşa încât în loc să fie invidiat, cum doreşte, este compătimit, provoacă reacţii şi atitudini de un umor condescendent de natură a-l determina să evite orgoliul, principiul de demnitate individuală, de la care n-ar fi vrut cu niciun preţ să abdice."

Actorul Sebastian Papaiani, în rolul lui Făniţă, este cuceritor, spontan, perfect adaptat personajului său. "Rolul, cu toată aparenta simplitate, i-a fost dificil, mereu "pe muchie de cuţit", solicitând o mare diversitate de nuanţe psihologice şi expresive, cu atât mai mult cu cât era ameninţat (la un accent în plus sau în minus) de primejdia inadecvării, din toate direcţiile posibile. Orientat de text, pe care l-a intuit spontan, sincer, el a dovedit că e în stare să evite ipostazele false - fie în sensul agravării aspectelor deficitare ale personajului său, şi excluderea sa din sfera umorului, fie în celălalt sens, care anula critica eficientă a aspectelor deficitare, anacronice - finalitatea, semnificaţia filmului, astfel încât prin exagerarea notelor de pitoresc să se îndepărteze de ideea demonstrată.", potrivit aceleiaşi surse.

Totodată, criticul Lucian Raicu vorbeşte şi despre meritul regizorului, care a făcut o alegere cum nu se poate mai potrivită atunci când l-a distribuit pe Sebastian Papaiani în rolul principal. Florina Luican (Liorica), Dem. Rădulescu (Petrică), George Constantin (Grigore) s-au integrat ambianţei şi în unele puncte (îndeosebi Dem. Rădulescu) au izbutit să strălucească.

Pe de altă parte, criticul semnalează şi unele neajunsuri ale filmului. "Pe alocuri, situaţii neverosimile, de categoria celora pe care filmul, într-o măsură mai mare decât orice artă, nu le poate suporta, le subliniază apăsat nota stridentă. Înţelegem că genul comediei cinematografice are legile sale specifice, că nu trebuie judecat după criterii ce nu-i aparţin, că o anume notă idilică este aici mai greu de evitat, totuşi nu poţi să te sustragi impresiei că uneori s-a pierdut măsura, în dauna echilibrului necesar, că s-a mers prea departe cu convenţia: de la mic la mare, copii, fete tinere, băieţi, femei, bărbaţi, babe şi moşnegi, toţi înţeleg avantajele traiului în comun, numai Făniţă caută să se sustragă, numai el nu vrea să priceapă! Toţi îi vor binele, totul pledează împotriva egoismului lui Făniţă, dar el, printr-o logică greu de explicat, nu înţelege, nu, nu. Unii îl iau cu binişorul, alţii sunt mai grăbiţi, mai nestăpâniţi, fratele mai mare se supără foc pe el, îl ia chiar la bătaie... Convenţie, desigur, dar am avut impresia că s-a trecut peste ceea ce convenţia însăşi ar fi putut îngădui. Aceasta face să scadă nivelul de autenticitate al filmului şi în unele zone îi periclitează armonia."

Sunt amintite în critica de film şi efuziunile sentimentale, mai ales în prezentarea dragostei Lioricăi pentru Făniţă. "Fata e uneori afectată - şi aici poate să fie şi din vina scenariului - prea vorbeşte ca din carte." Furia fratelui mai mare, Colaie, personajul rău conceput de scenarist şi slab interpretat de Matei Alexandru. Silvia Fulda, în rolul mamei, este schematică şi convenţională, jucând excesiv conform şablonului "mama care iubeşte mai mult pe ultimul născut".

În acelaşi număr al revistei "Cinema", autorul scenariului, scriitorul Dumitru Radu Popescu, spunea că un film se face în echipă. "Este necesar ca scenaristul să se cunoască bine cu regizorul. Să se cunoască aşa de bine, încât între ei scenariul să fie strâns ca într-o menghină şi - fiecare venind dintr-o parte - să-l modeleze împreună... Iar atunci când regizorul vine cu viziunea lui "filmică", nu va strica liniile directoare ale scenariului şi chiar dacă la turnare va simţi nevoia să adauge undeva o replică sau un detaliu, el va şti că acel personaj la crearea căruia a participat efectiv ar fi putut să facă un anumit, fapt, să spună cutare replică. Pentru că dacă "ar respecta" exact scenariul (dar ca pe un lucru străin), fără să-şi permită nicio intervenţie, "respectându-l" l-ar sărăci, pe când aşa - parcă se contopeşte cu el, scenariul rămânând o platformă, o pistă, de lansare...".

Privită în ansamblul ei, comedia realizată de D.R. Popescu, Geo Saizescu şi Sebastian Papaiani este cuceritoare, plină de farmec şi "poate fi socotită ca un succes al filmului românesc de actualitate. Se pot face filme foarte bune luându-se ca punct de plecare opera scriitorilor contemporani." (Cinema nr. 3, martie 1964), citată de http://aarc.ro/.

"Dintre toate comediile lui Geo Saizescu, cu Ťbăieţi buniť la Ťbaluri de sâmbătă searať sau cu seri de dans în Ťfamilieť cu păcăleli şi păcăliţe, "Surâsul în plină vară" rămâne episodul cel mai pur, cel mai spontan şi cel mai firesc. Erau în acest film care consemna începutul unei colaborări rodnice - între scenaristul D.R. Popescu şi regizorul Geo Saizescu - personaje dintr-un aluat comic robust şi mai era o suită de întâmplări unele cu adevărat hazlii, cu un Păcală modern, numit pentru uzul acţiunii Făniţă, şi în viaţa particulară, cea de dincolo de ecran, Sebastian Papaiani.", amintea criticul de film Călin Căliman, conform http://aarc.ro/.

În 1964, filmul a luat, la Mamaia, premiile pentru scenariu şi pentru interpretare masculină (Sebastian Papaiani). În acelaşi an, Premiul revistei "Cinema" i-a revenit regizorului Geo Saizescu pentru cel mai bun debut al anului în filmul de lungmetraj. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: aarc.ro