Celebra sculptură "Mica Sirenă" din Copenhaga, simbol şi o îndrăgită atracţie turistică, a fost inspirată de povestea "Mica Sirenă" scrisă de marele creator de basme danez Hans Christian Andersen (1805-1875), în 1836. Sirena din poveste, fiica regelui Neptun care stăpânea mările şi oceanele, a renunţat la tot ceea ce avea în schimbul dragostei unui prinţ şi a unei vieţi pe pământ, potrivit https://www.visitcopenhagen.com/.

Dezvăluită publicului la 23 august 1913, sculptura din bronz şi granit, ce măsoară doar 1,25 metri, este situată pe o stâncă în Langelinie, în portul din Copenhaga, şi a fost un cadou dăruit oraşului Copenhaga de către berarul Carl Jacobsen (1842-1914), colecţionar de artă şi filantrop, fiul fondatorului Fabricii de bere Carlsberg, Jacob Christian Jacobsen.

Carl Jacobsen a fost fascinat de personajul principal al poveştii dar şi de povestea însăşi, după ce a urmărit un spectacol de balet la Teatrul Regal din Copenhaga, pe muzica compozitorului danez Fini Henriques (1867-1940). El l-a angajat pe artistul Edvard Eriksen (1876-1959) să realizeze o sculptură reprezentând-o pe sirenă. Balerina Ellen Price, care a dat viaţă personajului în spectacolul de balet, şi-a dat acordul pentru a-i fi folosit chipul în realizarea statuii Micii Sirene, însă nu a dorit să pozeze nud pentru realizarea întregii opere. Prin urmare, pentru trupul sirenei, artistul l-a avut drept model pe cel al soţiei sale, Eline.

Foto: (c)  SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO  

Sculptura "Mica Sirenă" a fost, de-a lungul anilor, fotografiată, sărutată, îmbrăţişată şi admirată de milioane de oameni din întreaga lume, notează
http://www.mermaidsculpture.dk/. Însă, în aceeaşi măsură, statuia a fost de mai multe ori victima actelor de vandalism. A fost distrus capul statuetei de două ori, un braţ a fost smuls, a fost împinsă în mare şi a fost acoperită cu vopsea.

***
Cel mai îndrăgit povestitor al lumii, scriitorul danez Hans Christian Andersen s-a născut la 2 aprilie 1805, la Odense, într-o familie modestă, potrivit https://www.visitodense.com/. Şi-a petrecut copilăria imaginându-şi tot felul de poveşti fantastice, iar la vârsta de 14 ani, a plecat la Copenhaga să îşi încerce norocul ca actor la Teatrul Regal. În acelaşi an, a publicat prima sa carte - "Ungdoms-Forsog" - sub pseudonim şi a depus o piesă la Teatrul Regal. Piesa nu a plăcut, dar conducerea teatrului a decis să-l ajute pe tânărul scriitor să aibă o educaţie. Şi-a terminat studiile în 1829 şi s-a dedicat scrisului, făcându-se remarcat cu povestirea "A Journey on Foot From Copenhagen to the Eastern Point of Amager".

Foto: (c)  SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO  

În 1830, a publicat o piesă de teatru "Love on St. Nicholas Church Tower" şi un mic volum de poezii. În 1831, a publicat prima sa carte de călătorii "Shadow-Pictures of a Journey to the Harz Mountains and Saxony".

Jonas Collin, unul dintre protectorii săi şi unul dintre directorii Teatrului Regal din Copenhaga i-a înlesnit, în 1833, obţinerea unei burse de călătorie din partea regelui, care i-a permis să întreprindă primul său voiaj în Europa. Acesta l-a inspirat să scrie primul roman, "The Improvisatore", în 1835, care i-a adus titlul de scriitor internaţional, conform site-ului www.biography.com.

Încercările sale iniţiale de a scrie basme au fost rescrieri ale poveştilor pe care le-a auzit în copilărie. Însă, cu ajutorul imaginaţiei sale bogate, jucăuşe şi îndrăzneţe, Andersen a scris numeroase basme originale. Primele patru basme care au fost traduse în 1845, în limba engleză, şi care i-au adus recunoaşterea peste hotare, au fost: "The Little Mermaid", "Wonderful Stories for Children", "A Danish Story Book" şi "Danish Fairy Tales and Legends".

Foto: (c)  SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO 

Poveştile sale au fost traduse în peste 125 de limbi străine, iar printre cele mai cunoscute se numără: "The Snow Queen", "Thumbelina", "The Ugly Duckling", "The Princess and the Pea", "The Emperor's New Clothes", "The Little Match Girl", "The Wild Swans".

Deşi a publicat şi alte romane, precum "O.T., To Be Or Not to Be", în 1857, şi autobiografia sa, "The Fairy Tale of My Life", în 1855, el a revenit la scrierea basmelor şi le-a publicat în etape până în 1872.

S-a stins din viaţă la 4 august 1875. În memoria sa, la 2 aprilie este celebrată Ziua internaţională a cărţii pentru copii, cu scopul de a insufla copiilor dragostea pentru citit şi pentru a canaliza atenţia spre cărţile pentru copii. La 1 iulie 2021, în Odense, a fost inaugurat un nou muzeu dedicat celebrului său povestitor de geniu.

***
Sculptorul Edvard Eriksen s-a născut la 10 martie 1876, în Copenhaga. În 1895 şi-a definitivat educaţia ca sculptor. S-a căsătorit în anul 1900 cu Eline Vilhelmine Moller şi au avut cinci copii, potrivit http://www.mermaidsculpture.dk/.

Prima sa sculptură, "The Sufferer", realizată în 1902, a fost acceptată la una dintre expoziţiile de la Charlottenborg. Un moment important al carierei sale a avut loc în 1904, când Muzeul de Stat al Artei i-a cumpărat sculptura "Hope". În anul următor a primit un premiu pentru lucrarea "Doom".

În 1908 a primit o comandă regală pentru realizarea a trei sculpturi în marmură "Grief, Memory and Love" pentru monumentele funerare ale regelui Christian al IX-lea şi reginei Louise aflate în Catedrala Roskilde.

Edvard Eriksen a călătorit mulţi ani, însoţit de familia sa, la Florenţa, Roma şi Carrara, căutând inspiraţie şi studiind despre sculptura în marmură. A fost numit profesor de onoare al Academiei de Artă din Carrara.

Un alt personaj din basmele lui Hans Christian Andersen, pe lângă "Mica Sirenă", realizat de artist, a fost cel al lui Jack the Dullard, sculpturi în bronz ale acestuia aflându-se în Odense, Aschaffenburg şi Los Angeles, în cadrul Forest Lawn Memorial Park.

A realizat pentru Glyptotek, un muzeu de artă construit de Carl Jacobsen şi care include colecţiile acestuia de artă greacă şi romană, 12 reliefuri de marmură, două aflându-se în interiorul muzeului, iar restul pe pereţii de sud şi nord ai clădirii.

În 1932, i-a fost decernat Ordinul Dannebrog. A murit la 21 ianuarie 1959. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Liviu Tatu, editor online: Andreea Preda)