Ortodoxe
Sf. Ier. Martir Neofit Cretanul, mitropolitul Țării Românești; Sf. Ier. Tihon, episcopul Amatundei
(Începutul Postului Sf. Ap. Petru și Pavel. Dezlegare la pește)

Greco-catolice
Sf. Tihon al Amatuntei Ciprului. Începe Postul Sf. ap. Petru și Pavel. Post

Romano-catolice
Ss. Benone, ep.; Iudita, văduvă, m.


Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în anul 2022, canonizarea mitropolitului Țării Românești Neofit Cretanul, cu titulatura: 'Sfântul Ierarh Martir Neofit Cretanul, mitropolitul Țării Românești' și înscrierea lui în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, în Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române și în cărțile de cult în ziua de 16 iunie.

Sfântul Neofit s-a născut în insula Creta pe la anul 1690. Crescut în dreapta credință, și-a îndreptat pașii din tinerețe spre viața monahală, ajungând un călugăr învățat și virtuos, pentru care a fost hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah.

A fost chemat în Țara Românească de către domnitorul Constantin Mavrocordat (în a treia domnie: 1735-1741), spre a fi dascălul copiilor săi. În ianuarie 1737 a fost hirotonit mitropolit titular (onorific) al Mirelor Lichiei, iar, după un an, 'cu sfatul a toată cinstita boierime și a tot clerul bisericesc', a fost ales mitropolit al Țării Românești.

Deși era de alt neam și de altă limbă decât păstoriții săi, mitropolitul Neofit a lucrat neobosit pentru propășirea duhovnicească și materială a poporului român, asemănându-se înaintașului său, Sfântul Antim Ivireanul.

A sprijinit renașterea isihastă, inițiată de Sfântul Vasile de la Poiana Mărului, pe care l-a chemat să-și prezinte învățătura înaintea patriarhilor Matei al Alexandriei, Silvestru al Antiohiei și Partenie al Ierusalimului, aflați atunci în București, ierarhi care au dat mărturie despre ortodoxia învățăturii propovăduite și trăite de Sfântul stareț Vasile.

Închinându-se moaștelor Sfintei Filofteia, la Curtea de Argeș, sfântul ierah Neofit s-a străduit să adune tradițiile care circulau, legate de ea, și să-i alcătuiască Viața.

Mitropolitul a scris două scurte tratate, în limba greacă: 'Despre miruit' și 'Despre împărtășirea cu Sfintele Taine a celor ce au fost ispitiți în vis'. De asemenea, se păstrează o predică rostită în Catedrala mitropolitană, precum și frumoasele prefețe ale cărților tipărite de el.

Ierarhul Neofit a susținut învățământul, fiind numit, printr-un hrisov al domnitorului Grigorie Ghica, 'ispravnic al dascălilor', deoarece Biserica sprijinea financiar toate școlile care funcționau, în vremea sa, la București, Râmnicu Vâlcea, Buzău, Târgoviște, Craiova, Câmpulung și Slatina.

Mitropolitul însuși a înființat o școală românească la Schitul Buliga din Pitești și o școală cu învățătură românească, grecească și slavonă la Schitul Pătroaia (județul Dâmbovița), cu învățământ gratuit pentru copiii țăranilor.

El s-a preocupat și de ortodocșii români din Transilvania, care erau lipsiți de prezența unui ierarh ortodox, hirotonind mai mulți preoți pentru credincioșii ardeleni, printre care se numără și Sfântul Mărturisitor Moise Măcinic, preotul din Sibiel (prăznuit în 21 octombrie).

Pentru activitatea sa, Patriarhia de Constantinopol i-a conferit titlul de locțiitor al tronului Cezareei Capadociei, care, din anul 1776, va deveni un titlu permanent al mitropoliților Țării Românești.

Mitropolitul Neofit Cretanul a fost principalul susținător al desființării 'rumâniei' sau 'șerbiei', prin care țăranii erau dependenți de boierii pe moșia cărora locuiau. Sfântul Neofit a fost cel dintâi care a eliberat pe toți țăranii de pe moșiile Mitropoliei.

Zelul său pastoral s-a arătat prin susținerea cerințelor poporului, asuprit de domnitorul fanariot Matei Ghica (1752-1753). Potrivit cronicarilor, Mitropolitul s-a pus în fruntea poporului și a mers la trimisul sultanului, căruia i s-au plâns de toate abaterile domnitorului.

Mâniat de purtarea Mitropolitului, Matei Ghica a poruncit în ascuns ca acesta să fie otrăvit, încât, la scurt timp, în data de 16 iunie 1753, Mitropolitul Neofit a trecut la Domnul, ca un Ierarh Martir, după aproape 15 ani de păstorire, fiind înmormântat lângă Catedrala mitropolitană din București.


* Sfântul Ierarh Tihon, episcopul Amatundei, era originar din Amatunda (Cipru), născut din părinți binecredincioși și iubitori de Hristos.

Din tinerețea sa, Sfântul Tihon a învățat a-L cunoaște pe Hristos Dumnezeu și sfintele Lui Scripturi. Alăturându-se clerului Bisericii, a fost rânduit mai întâi citeț, apoi a fost sfințit diacon, iar la moartea episcopului Memnon, a fost hirotonit episcop al cetății de către Sfântul Epifanie, arhiepiscopul Ciprului.

S-a dedicat propovăduirii Evangheliei și, fiind foarte mulți locuitori păgâni în cetate, s-a nevoit mult pentru aducerea la credință a acestor oameni care piereau în înșelăciunea închinării la idoli.

A arătat multă grijă de cei săraci, dragostea față de aproapele său fiind renumită. Pentru această dragoste a fost învrednicit cu darul facerii de minuni. (surse: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com; https://basilica.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Ruxandra Bratu)