Uniunea Africană este cea mai importantă organizaţie continentală pentru gestionarea şi soluţionarea principalelor probleme cu care se confruntă Africa. A fost lansată în anul 2002 ca succesoare a Organizaţiei Unităţii Africane, care şi-a desfăşurat activitatea în perioada 1963-1999, potrivit https://au.int/.

La 25 mai 1963, 32 de şefi de stat de pe continentul african s-au reunit la Addis Ababa, în Etiopia, pentru semnarea Cartei care punea bazele primei instituţii continentală post-independenţă de pe continentul african. Această structură primea denumirea Organizaţia Unităţii Africane (OUA) şi reprezenta viziunea pan-africană pentru o Africa unită, liberă şi gestionând propriul său destin, principii care erau înscrise în Carta OUA în care erau pecetluite libertatea, egalitatea, justiţia şi demnitatea. Acestea erau obiective esenţiale pentru obţinerea aspiraţiilor legitime pentru popoarele africane şi pentru că era nevoie de promovarea înţelegerii între popoarele din Africa şi de consolidare a cooperării între statele africane ca răspuns la aspiraţiile pentru solidaritate şi cooperare ale africanilor, într-o unitate extinsă care transcende diferenţele naţionale şi etnice, potrivit https://au.int/.

Sediul central era găzduit de capitala Etiopiei, la Addis Ababa, aşa cum este şi prezent pentru organizaţia succesoare. Organismul principal decizional a fost Adunarea anuală a şefilor de stat şi de guvern, întruniţi în formatul unui summit pentru adoptarea deciziilor majore care vizau organizaţia, iar în perioada dintre acestei reuniuni la nivel înalt deciziile politice majore erau adoptate prin intermediul consiliului de miniştri, format din miniştrii de externe ai statelor membre.

Principiul care a stat la baza politicii de funcţionare a organizaţiei este pan-africanismul care este fundamentat pe promovarea unităţii africane, pe caracteristicile şi practicile comune ale comunităţilor africane şi pe parcursul de atestare a culturii şi patrimoniului comun.

Obiectivele principale ale OUA vizau îndepărtarea de pe continentul african a rămăşiţelor politicilor de colonizare şi apartheid, promovarea unităţii şi solidarităţii între popoarele africane, coordonarea şi intensificarea cooperării pentru dezvoltare, salvarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a statelor membre, precum şi promovarea cooperării internaţionale, indică portalul dedicat al organizaţiei.

Comitetul de coordonare al OUA pentru eliberarea Africii a constituit un mecanism esenţial pentru obţinerea consensului internaţional în sprijinirea luptei de eliberare şi a combaterii apartheidului. OUA a funcţionat ca nu veritabil forum care a permis statelor membre să adopte poziţii coordonate asupra unor chestiuni de interes comun ale continentului african în plan internaţional şi de apărare, într-un mod eficient, a intereselor Africii.

Unele dintre succesele majore ale implicării organizaţiei în demersuri de reglementare pe continentul african au vizat disputele bilaterale Algeria şi Maroc (anii 1963-64) şi dintre Kenya şi Somalia (1965-67). Au fost monitorizate diferite evenimente pe teritoriul Africii de Sud şi a oferit consultanţă în ce priveşte pachetul de sancţiuni economice internaţionale faţă de guvernul de la Pretoria pe durata manifestării politicii de apartheid, conform portalului www.britannica.com. A contribuit, de asemenea, la cooperarea comună a statelor africane în cadrul activităţii desfăşurate la nivelul Grupului celor 77 şi a valorificat ''Grupul Africa'' la nivelul Naţiunilor Unite prin intermediul căruia mare parte dintre eforturile sale internaţionale de coordonare au fost înlesnite. În anul 1993, OUA a înfiinţat un mecanism de implicare în soluţionarea şi menţinerea păcii pe continentul african.

La 9 septembrie 1999, şefii de stat şi de guvern ai Organizaţiei Unităţii Africane au emis Declaraţia de la Sirte (Libia) cerând înfiinţarea unei Uniuni Africane cu scopul accelerării procesului de integrare la nivelul continentului pentru a ajuta Africa să îndeplinească rolul meritat în cadrul economiei globale făcând faţă, totodată, unor probleme diverse politice, economice şi sociale afectate de anumite aspecte negative ale globalizării, potrivit https://au.int/.

În iulie 2002, la Durban, în Africa de Sud, Uniunea Africană a fost lansată oficial, ca rezultat a deciziei din septembrie 1999 a organizaţiei predecesoare OUA de creare a unei noi structuri continentale de continuare a activităţii acesteia. Decizia de relansare a unei entităţi pan-africane a fost adoptată prin consens de liderii africani cu scopul de a pune în valoare potenţialul Africii, înţelegându-se nevoia de modelare de la combaterea decolonizării şi a apartheidului, care fuseseră obiectivele principale ale OUA, spre o mai bună cooperare şi integrare a statelor africane în direcţia dezvoltării şi creşterii economice a Africii.

Uniunea Africană funcţionează, ca filon principal de acţiune, în acord cu principiul - ''Africa paşnică, prosperă şi integrată, călăuzită de proprii cetăţeni şi reprezentând o forţă dinamică pe arena globală''.

În 2004, a fost inaugurat Parlamentul pan-african al Uniunii Africane, iar organizaţia a hotărât înfiinţarea unei forţe de menţinere a păcii - African Standby Force, configurată la nivelul a circa 15.000 de militari, potrivit https://www.britannica.com/.

Preşedinţia Uniunii Africane este desemnată de Adunare ca urmare a consultărilor dintre statele membre. Biroul de preşedinte al Uniunii Africane este deţinut pentru o perioadă de un an de un şef de stat sau de guvern dintr-o ţară membră. Preşedintele Republicii Senegal Macky Sall deţine funcţia de preşedinte al Uniunii Africane, indică https://au.int. Un alt organism al Uniunii Africane este Consiliul Executiv, format din miniştrii de externe sau alţi miniştri desemnaţi de statele membre, care răspunde în faţa Adunării, având responsabilităţi în ce priveşte politicile din domeniile de interes comun pentru statele membre, şi veghează la respectarea şi implementarea politicilor stabilite de Adunare - principalul organism decizional al organizaţiei. Comitetul reprezentanţilor permanenţi reuneşte delegaţii cu statut permanent la Uniune sau alţi plenipotenţiari ai statelor membre. Consiliul pentru Pace şi Securitate reprezintă organismul decizional permanent al Uniunii Africane pentru prevenţia, gestionarea şi rezolvarea conflictelor, conform portalului oficial al organizaţiei. În prezent, organizaţia Uniunea Africană numără 55 de state membre. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: sahistory.org.za