Ateneul Român, situat în centrul Bucureştiului, este unul dintre edificiile-simbol ale culturii noastre şi una dintre cele mai frumoase clădiri din Capitală. A fost construit între 1886-1888, iar fondurile pentru ridicarea sa au fost strânse dintr-o subscripţie publică, reprezentând răspunsul la faimosul apel "Daţi un leu pentru Ateneu", consemnează volumul "Construcţii monumentale" (Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989).

Societatea "Ateneul Român", înfiinţată în 1865, din iniţiativa unor personalităţi culturale şi ştiinţifice precum Constantin Esarcu, V.A. Urechea, Nicolae Kretzulescu, Al. Odobescu ş.a., a funcţionat în casa prinţului Constantin Ghica, ce se afla lângă Grădina Cişmigiu. În 1873, ei au avut iniţiativa construirii unei săli proprii, destinată manifestărilor muzicale de înaltă ţinută artistică, dar şi ştiinţifice, ale Capitalei. Principalele fonduri au venit din subscripţie publică, în urma organizării unei loterii naţionale, autorizată de guvern, la care s-au adăugat donaţii, potrivit lucrării "Dicţionarul monumentelor şi locurilor celebre din Bucureşti" (Editura Meronia, 2011).

Intrând în posesia fondurilor, Societatea "Ateneul Român" a cumpărat, în 1886, de la Societatea Ecvestră Română, terenul pe care aceasta intenţiona să amenajeze un manej de mari dimensiuni şi imediat a început construirea edificiului. La elaborarea proiectului de construcţie, arhitectul francez Albert Galleron (1855-1904) i-a avut alături pe marii arhitecţi români ai epocii: Grigore Cerchez (1850-1927), Alexandru Orăscu (1817-1894), Ion Mincu (1852-1912), I.N. Socolescu (1856-1924). Clădirea a fost ridicată într-un timp scurt, 1886-1889, şi a fost inaugurată la 14/26 februarie 1888, când s-a deschis ciclul de conferinţe anuale.

Automobil Ford din prima generaţie, sosit dintr-un tur prin 55 de ţări, ce a durat 12 ani, întâmpinat in faţa Ateneului. (placă fotografică), 1935

Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES 

De la această dată, Societatea "Ateneul Român" şi-a diversificat activitatea, a organizat conferinţe, concerte simfonice ale Societăţii Filarmonice Române (înfiinţată încă din 1868 de Eduard Wachmann), expoziţii de pictură, saloanele oficiale desfăşurându-se aici din 1894. La 5 martie 1889 în sala mare a Ateneului a fost audiat primul concert al Filarmonicii ''George Enescu'', iar în 1898 s-a înscris în repertoriul său prima audiţie a ''Poemei Române'' de George Enescu. În anii 1919-1920, clădirea a fost folosită ca sediu al Camerei Deputaţilor. Aici a avut loc ratificarea actului Marii Uniri din 1918, de primul Parlament al României Mari.

După o serie de transformări (1924-1928, arhitect I. Fonescu), clădirea Ateneului Român a adăpostit un cinematograf şi o bibliotecă, pentru ca, după 1958, să devină sediul Filarmonicii de Stat ''George Enescu''. Ateneul Român a găzduit prima ediţie a Festivalului Internaţional "George Enescu", ce s-a desfăşurat între 4 şi 22 septembrie 1958.

Clădirea Ateneului Român după bombardamentul german din 23 august 1944.

Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES  

Monument de stil neoclasic, Ateneul Român este, prin varietatea materialelor, feroneria şi decoraţia interioară bogată, policromă, un exemplu reuşit de îmbinare a clasicismului cu spiritul eclectic francez de la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Interior Ateneul Român (placă fotografică) 

Foto: (c) AGERPRES FOTO 

Faţada principală, cu perspectiva spre Calea Victoriei, cuprinde porticul principal, care precedă şi marchează intrarea, format din şase coloane ionice încununate cu un fronton, armonios şi simplu ca faţada unui templu grec. Spre deosebire de aceasta, cupola masivă - cu 28,5 metri în diametru şi înaltă de 41 de metri - de tip baroc, este amplu decorată. Marele hol circular de la intrare este înconjurat de 12 coloane dorice a căror tencuială de stuc imită marmura roz. O scară monumentală şi alte patru în spirală, din marmură de Carrara, formează balcoane la etajul intermediar şi fac legătura cu sala de concerte acoperită cu cupola decorată policrom. Acoperişurile celor patru scări formează mici cupole care înconjoară cupola mare înălţată pe un zid circular străpuns de 20 de ferestre. Interiorul vast cuprinde săli de expoziţie, vestiare, săli pentru artişti şi o mare sală de concerte şi conferinţe.

 Clădirea Ateneului Român din Capitală , 1952.

Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES 

Forma circulară a sălii Ateneului a fost determinată de existenţa fundaţiilor executate pentru destinaţia iniţială a construcţiei. Decoraţiile bogate, cu numeroase elemente zoo-, fito- şi antropomorfe, au fost realizate de italianul Napoleone d'Este şi germanii Kubles, N. Schwalbach şi F. Elsner. În contrast, fresca circulară, realizată de profesorul Costin Petrescu (1872-1954), a fost făcută într-un stil realist plat, cu o cromatică rece, abundând în cenuşiuri, cu un efect general uşor estompat, dar care imprimă lucrării discreţie. Realizată între 1933-1939, din subscripţie publică, aceasta este lată de 3 metri şi lungă de 75 de metri şi se întinde deasupra lojilor, de jur împrejurul tamburului cupolei, cu excepţia locului unde se află scena. Fresca este alcătuită din 25 de scene reprezentative din istoria României. Printre coloane se află cinci medalioane de mozaic care îi reprezintă pe domnii români, realizate de pictorul G.D. Mirea (1852-1934), notează volumele "Construcţii monumentale" (Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989) şi "Dicţionarul monumentelor şi locurilor celebre din Bucureşti" (Editura Meronia, 2011).

 

Ateneul Roman din Bucureşti, 1994.

Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES  

La iniţiativa marelui muzician George Enescu (1881-1955) au fost strânse fonduri pentru construcţia orgii de concert (1935), potrivit https://patrimoniu.ro/.

Clădirea Ateneului a cunoscut de-a lungul anilor mai multe lucrări de construcţie şi reconstrucţie. Între 1924-1927, o aripă a fost adaugată, mărind corpul central, după planurile arhitectului Leonida Negrescu, şi care a fost folosită multă vreme ca pinacotecă. A fost refăcut, prin generozitatea publicului român, după ce a suferit grave avarii în timpul bombardamentelor aviaţiei germane din 1944. După 1948, autorităţile comuniste au dispus distrugerea unor decoraţii interioare şi exterioare, care au fost refăcute abia după 1990. Distrugeri serioase au produs şi cutremurele din 1977, 1986 şi 1990, care au impus consolidarea şi restaurarea clădirii.

Ateneul Român din Bucureşti; interior

Foto: (c) ALEX TUDOR / AGERPRES FOTO

În scuarul din faţa Ateneului Român se află, din 1964, statuia poetului naţional Mihai Eminescu, executată în bronz de sculptorul Gheorghe Anghel (1904-1968).

O serie de ample lucrări de restaurare şi consolidare, care s-au întins pe durata mai multor ani, au fost demarate după 1990, sub acelaşi îndemn ''Daţi un leu pentru Ateneu''. O mică parte a costului lucrărilor a fost suportată de Ministerul Culturii, restul fondurilor fiind strânse de Filarmonica ''George Enescu''. Inaugurarea noii clădiri restaurate a Ateneului Român a avut loc la 27 august 2003, prilej cu care, în holul central a fost dezvelită o placă de marmură care evoca momentul.

La 21 martie 2007, a avut loc ceremonia dezvelirii unei plăci montate pe zidul Ateneului Român, fiind marcată astfel includerea acestui monument pe lista Patrimoniului Cultural European.

Ateneul Român este înscris în Lista Monumentelor Istorice din 2004 (actualizată în 2015), sub codul B-II-m-A-18789, fiind un monument de arhitectură de grupă valorică A, de valoare naţională şi universală, potrivit https://patrimoniu.ro/. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Doina Lecea, editor online: Andreea Preda)