Unicul Moliere este considerat a fi cel mai mare scriitor de comedie franceză. Cu toate că autorităţile spirituale şi laice ale Franţei secolului al XVII-lea s-au unit adesea împotriva lui, geniul lui Moliere a apărut în cele din urmă aducându-i aprecieri universale.

S-a născut la 15 ianuarie 1622, la Paris, şi a fost creştinat cu numele de Jean-Baptiste Poquelin. Fiu al primului tapiţer al regelui, Moliere a primit o educaţie aleasă la Colegiul Clermont. În 1643, a renunţat la viaţa burgheză ce i se pregătise, ca urmaş la slujba tatălui său, şi a hotărât să devină actor, meserie considerată la vremea respectivă drept una înjositoare şi plină de riscuri. A adoptat pseudonimul Moliere şi a întemeiat cu actriţa Madeleine Bejart, trupa "Ilustrul teatru", cu care a susţinut turnee timp de 12 ani. În 1650, preia conducerea teatrului, funcţie pe care o va păstra până la moarte, notează https://www.britannica.com/.

În această perioadă, a compus primele sale comedii: "Gelozia mânjitului", "Medicul zburător" sau "Medicul îndrăgostit". Primele sale piese considerate de valoare sunt: "Nechibzuitul" (1655) şi "Dragoste cu toane" (1656).

La 24 octombrie 1658, Moliere şi trupa sa au jucat, la Luvru, în faţa regelui şi a curţii, tragedia "Nicomede", a dramaturgului Pierre Corneille. Spectacolul s-a încheiat cu farsa lui Moliere, "Medicul îndrăgostit", care s-a bucurat de un succes răsunător.

Moliere a obţinut, în 1660, protecţia fratelui regelui şi dreptul de a folosi fosta sală de teatru din Palatul lui Richelieu, denumit "Palais-Royal", unde a jucat până la moartea sa. În acelaşi an, a scris un nou succes, o farsă în versuri, "Sganarel sau încornoratul închipuit".

Tiberio Fiorilli ( Scaramouche) 

Comedia în cinci acte, în versuri, "Şcoala femeilor", a stârnit un scandal la prima prezentare pe 26 decembrie 1662. Unii au considerat că aceasta este capodopera lui Moliere, cel mai înalt nivel de pură comedie atins vreodată. Moliere a transformat în mod inteligent ecoul produs de această piesă în meritul companiei, răspunzând astfel criticilor săi.

Discuţiile create de "Şcoala femeilor" au fost depăşite de prezentarea primei versiuni a piesei "Tartuffe" în mai 1664. Istoria acestei mari piese aruncă o lumină asupra condiţiilor în care a trebuit să lucreze Moliere şi poartă o mărturie remarcabilă a perseverenţei şi capacităţii sale de a-şi duce lupta până la capăt. A trebuit să aştepte cinci ani şi să rişte mijloacele de trai ale actorilor săi înainte ca recompensa să vină, dovedindu-se a fi cel mai mare succes al carierei sale. Majoritatea oamenilor ar fi renunţat cu siguranţă la luptă: de la prima reprezentaţie a ceea ce au fost probabil primul, al treilea şi al patrulea act al piesei, aşa cum este cunoscută acum, mulţi trebuie să se fi temut că Biserica Romano-Catolică nu va permite niciodată prezentarea sa publică.

A devenit autor şi actor cunoscut, regele acordându-i definitiv protecţia sa, precum şi o pensie. Au urmat 15 ani de creaţie neîncetată, de succese, dar şi de luptă împotriva cabalelor suscitate de satira pieselor sale. Înzestrat cu mult spirit critic, cu un adevărat dar al observaţiei, cu o exemplară seriozitate în tot ceea ce făcea, era convins că odată ce piesele sale au plăcut publicului, nimeni şi nimic nu le mai poate respinge.

În februarie 1664, a jucat, la Luvru, comedia-balet "Căsătorie cu de-a sila", iar în primăvara aceluiaşi an a realizat serbările de inaugurare ale primului palat de la Versailles, serbări numite "Plăcerile insulei fermecate". Pe scena de la Palais-Royal, alte două capodopere au văzut lumina rampei: "Don Juan", în 1665, şi "Mizantropul", în 1666. Din această perioadă datează şi primele comedii al căror subiect erau medicii: "Amorul medic" şi "Medicul fără voie".

1668 a fost anul a trei mari apariţii: "Amohitryon", "George Dandin" şi "Avarul". Pentru perioada în care curtea s-a aflat la castelul din Chambord, cu prilejul vânătorilor de toamnă, Moliere a compus alte două opere: "Domnul de Pourceaugnac" (1669) şi "Burghezul gentilom" (1670). În martie 1672, Moliere a reprezentat, la Palais-Royal, ultima sa capodoperă, "Femeile savante", reluând problemele ce l-au frământat în primii ani ai activităţii sale la Paris.

"Bolnavul închipuit", din 1673, care reprezenta un nou atac împotriva medicilor, a fost ultima piesă a marelui clasic. La 17 februarie, în cursul celei de-a patra reprezentaţii a "Bolnavului închipuit", Moliere a fost cuprins de un violent acces de tuse şi a fost transportat la locuinţa sa din strada Richelieu, unde s-a stins după câteva ore.

Opere artistice desăvârşite, îmbinând perfecţiunea formei cu mesajul moral educativ, comediile lui Moliere nu au încetat, nici în prezent, să farmece un public spectator universal. Părinte al marii comedii, a dat acesteia piese adevărate, care au corespuns altor legi decât cele de până atunci, în care se pot regăsi oamenii timpului său.

A fost căsătorit cu Armande Béjart, fiica lui Madeleine şi a contelui de Modene. Au avut trei copii, din care doar o fiică a supravieţuit până la maturitate. (surse: "Istoria literaturii franceze", Sorina Bercescu, Ed. Ştiinţifică, 1970; "Scriitori francezi", Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978) AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: chateauversailles.fr