Bazilica Sfintei Cruci ("Basilica di Santa Croce" - în italiană) este o catedrală franciscană din Florenţa, Italia, situată în Piazza di Santa Croce, la circa 800 de metri sud-est de Domul din frumosul oraş din Toscana. Aici sunt înmormântaţi unii dintre cei mai iluştri artişti italieni, cum ar fi Michelangelo, Galileo, Machiavelli, poetul Ugo Foscolo, filosoful Giovanni Gentile şi compozitorul Rossini, catedrala fiind cunoscută şi sub numele de Templul Gloriilor Italiene ("Tempio dell'Itale Glorie").

Basilica di Santa Croce este cea mai mare biserică franciscană din lume, fiind asociată Sfântului Francisc de Assisi (canonizat în 1461), sfântul patron al Italiei, din anul 1939, potrivit www.santacroceopera.it.

Atribuită în mod tradiţional arhitectului şi sculptorului Arnolfo di Cambio, bazilica a fost înălţată începând cu 1295, pe locul unde, în jurul anului 1210, primii călugări franciscani sosiţi la Florenţa aveau un mic oratoriu, explică www.museumsinflorence.com. A fost sfinţită în 1442 de către Papa Eugeniu al IV-lea.

Basilica di Santa Croce a fost planificată şi construită ca o cruce egipteană, cu un acoperiş deschis din lemn; sunt multe plăci de mormânt aşezate în pavaj. Naosul este larg şi bine luminat, cu piloni masivi, distanţaţi, susţinând arcade ascuţite. La intrarea în bazilică, în stil gotic florentin, spre capătul de est sunt vitraliile înalte şi înguste care străpung pereţii de sub boltă. O caracteristică fundamentală a bisericilor franciscane timpurii a fost naraţiunea cu fresce, în termeni simpli şi clari, a vieţii lui Iisus Hristos, ale Sfântului Francisc şi ale altor sfinţi. Câteva dintre marile familii florentine, cum ar fi Bardi, Peruzzi, Alberti, Baroncelli şi Rinuccini, au dobândit patronajul capelelor din "Santa Croce", având astfel onoarea de a le decora şi a le mobila. O parte din această decoraţie din secolul al XIV-lea a supravieţuit până în prezent, inclusiv cea pictată de Giotto di Bondone, care a pictat în fresce capelele familiilor deţinătoare de bănci Bardi şi Peruzzi (1320-25), respectiv cu scene din viaţa Sfântului Francisc, Sfântului Ioan Botezătorul şi a Sfântului Ioan Evanghelistul.

Cei mai apropiaţi discipoli ai lui Giotto, Taddeo Gaddi, Bernardo Daddi şi Maso di Banco au pictat fresce în capelele patronate de Baroncelli, Pulci, Berardi şi Bardi di Vernio. De la mijlocul secolului al XIV-lea, pereţii coridoarelor şi Sacristia au fost pictaţi în frescă de Andrea Orcagna, Giovanni da Milano, Niccolo di Pietro Gerini şi Agnolo Gaddi. Decorul din secolul al XIV-lea a fost încununat de frescele lui Agnolo Gaddi pentru Capela altarului mare, comandate de Alberti şi ilustrând Povestea Adevăratei Cruci. Frescele bine conservate şi mobilierul original din secolul al XIV-lea oferă o idee bună despre cum trebuie să fi arătat întreaga biserică în secolul al XIV-lea, când a fost complet acoperită cu picturi.

În secolul următor, "Santa Croce" a primit câteva completări arhitecturale importante. În 1429 Andrea de Pazzi şi-a asumat construcţia sălii capitulare (cunoscută sub numele de Capela Pazzi), care a fost proiectată şi începută de Filippo Brunelleschi, dar nu a fost finalizată decât cu mult timp după moartea sa. Este una dintre cele mai armonioase clădiri ale Renaşterii florentine şi este decorată nu cu fresce, ci cu rotonde de teracotă smălţuită, realizate de Luca della Robbia şi ucenicii săi. Capela Noviciatul, pe care Michelozzo a construit-o în jurul anului 1445 pentru Cosimo de Medici, are un altar din teracotă smălţuită de Andrea della Robbia, al Madonei cu Pruncul cu Sfinţi. Crucifixul de lemn din Capela Bardi di Vernio din transeptul stâng şi Buna Vestire din piatră (comandată de Cavalcanti) din culoarul drept, sunt ambele opera lui Donatello. Amvonul sculptat în relief de Benedetto da Maiano (circa 1475), cu Scene din viaţa Sfântului Francisc, este unul dintre cele mai frumoase din Florenţa.

Este semnificativ faptul că "Santa Croce", care urma să devină locul de odihnă al personalităţilor italiene, are primul monument funerar cu adevărat renascentist: mormântul lui Leonardo Bruni, Cancelarul Republicii, sculptat de Bernardo Rossellino (1444). Succesorul lui Bruni, Carlo Marsuppini, este îngropat într-un alt mormânt renascentist fiind de cealaltă parte a naosului, de Desiderio da Settignano (circa 1455), care urmează aceeaşi schemă. De atunci, istoria "Santa Croce" este marcată de mormintele sale. Michelangelo, care a murit la Roma în 1564, a fost îngropat aici sub un monument cu figuri alegorice de sculptură, arhitectură şi pictură, proiectat de Giorgio Vasari. Mormântul lui Michelangelo a servit drept model pentru alţii, cum ar fi mormântul lui Galileo, care a murit în 1642 (monumentul său a fost realizat de Giovanni Battista Foggini).

În interior au continuat să fie adăugate monumente funerare, inclusiv cele ale lui Niccolo Machiavelli, Vittorio Alfieri, Gioachino Rossini şi cenotaful lui Dante Alighieri (1829). Poetul Ugo Foscolo, care a murit în Anglia, a fost reîngropat aici în 1871. În secolul al XIX-lea, biserica a primit o nouă clopotniţă (de Gaetano Baccani, 1847) şi o faţadă de marmură (proiectată de Nicola Matas, 1853-63), în stil neogotic. În biserică mai sunt îngropaţi, printre alţii: Leon Battista Alberti (arhitect şi teoretician artistic din secolul al XV-lea), Giovan Vincenzo Alberti (senator florentin şi ministru al primilor doi mari duci ai Lorenei), Vittorio Alfieri (poet şi dramaturg din secolul al XVIII-lea), Eugenio Barsanti (co-inventatorul motorului cu ardere internă), Lorenzo Bartolini (sculptor din secolul al XIX-lea), Julie Clary, soţia lui Joseph Bonaparte şi fiica lor Charlotte Napoléone Bonaparte, Leonardo da Vinci (placă comemorativă, îngropat în Château d'Amboise din Franţa), Dante (placă comemorativă, îngropat la Ravenna), Galileo Galilei, Michelangelo Buonarroti, Guglielmo Marconi (îngropat la Sasso Marconi, lângă Bologna), Enrico Fermi (fizician nuclear, doar memorial - este înmormântat în Chicago, Illinois, SUA).

Lângă bazilică se găseşte un complex mănăstiresc format din două mănăstiri, o capelă cunoscută sub numele de Capela Pazzi şi sala de mese care acum serveşte drept muzeu şi care găzduieşte lucrări de artă importante provenite din biserică şi din mănăstiri, arată www.tvl.ro.

De-a lungul secolelor, Basilica di Santa Croce şi complexul mănăstiresc au fost martorele evoluţiei vieţii religioase a comunităţii franciscane, milioane de turişti venind aici în vizită în fiecare an. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: visitflorence.com