Supranumită "regina sprintului" sau "gazela albă", în contrast cu celelalte alergătoare de viteză din întrecerile atletice ale vremurilor sale, poloneza Irena Kirszenstein-Szewinska a participat la cinci ediţii ale Jocurilor Olimpice, între 1964 şi 1980, câştigând şapte medalii (trei de aur, două de argint şi două de bronz), potrivit volumului "Campionii Secolului XX" (Editura Fundaţia Rompres, Bucureşti, 2000).

A fost singura sportivă din istoria atletismului, atât la masculin, cât şi la feminin, care a deţinut recordurile mondiale în probele de 100 metri, 200 metri şi 400 metri. De-a lungul carierei sale, a doborât 10 recorduri mondiale.

Specialistă la 200 şi 400 metri, probe în care poloneza evolua cu acelaşi aplomb şi cea mai mare iuţeală, Irena participa, pentru relaxare, şi la probele de săritură în lungime şi înălţime, uneori chiar la triplusalt. Înaltă (1,76 m), cu picioare lungi, interminabile, bustul îngust, cu o piele ireal de albă şi ochii verzi, Irena era o poloneză ambiţioasă şi parcă născută pentru atletism, notează volumul "Campionii Secolului XX".

Irena Kirszenstein-Szewinska s-a născut din părinţi polonezi la Leningrad (Sankt Petersburg, în prezent), în Uniunea Sovietică, la 24 mai 1946, conform site-ului https://olympics.com.

Cariera sa internaţională fantastică a început la Jocurile Olimpice din 1964, de la Tokyo, unde, în vârstă de 18 ani, concurând sub numele de fată Irena Kirszenstein, a făcut parte din echipa victorioasă a Poloniei de ştafetă 4x100 metri şi a câştigat, de asemenea, medalii de argint la 200 metri şi săritura în lungime, menţionează site-ul https://worldathletics.org.

În 1967, s-a căsătorit cu Janusz Szewinski şi a concurat la Jocurile din 1968 din Mexico City sub numele de Irena Szewinska. În anul 1968 avea 22 de ani şi câştiga la Olimpiada din Mexic medalia de aur în cursa de 200 metri, întrecând două atlete din SUA şi, tot la acele jocuri, a scăpat din mână băţul ştafetei, privând echipa Poloniei de o eventuală a doua medalie de aur în proba de ştafetă 4x100 metri. Nemiloşi ca de obicei, ziariştii n-au iertat-o, criticând-o cu asprime, deşi cu două zile înainte o elogiaseră.

După Olimpiada mexicană, Irena dă naştere unui băiat, Andrei, pe care şi-l dorea enorm, dar găseşte timp să se pregătească pentru a treia sa Olimpiadă, cea de la München, din 1972, unde obţine o medalie de bronz, în proba de 200 metri.

Pe lângă succesele ei inclusiv la următoarele două ediţii ale Jocurile Olimpice (aur la 400 metri la Montreal în 1976), atleta poloneză a câştigat 5 medalii de aur la Campionatele Europene de atletism, o medalie de argint şi 4 de bronz. În 1966, a triumfat la Campionatele Europene de la Budapesta de trei ori: 200 metri, săritura în lungime şi ştafeta de 4x100 metri. A mai obţinut 6 medalii la Campionatele Europene în sală (indoor), câte două din fiecare metal preţios, precum şi două medalii de aur la Universiada de la Sofia, din 1965 în probele de 100 şi 200 metri.

Cortina a coborât asupra carierei sale uimitoare la Jocurile Olimpice din 1980, de la Moscova, când a fost eliminată în semifinale din cauza unei accidentări.

A fost membră a Comitetului Olimpic Internaţional din 1998 şi, de asemenea, a Consiliului IAAF (Asociaţia Internaţională de Atletism).

Irena Kirszenstein-Szewinska a fost sportiva poloneză a anului în 1965, precizează site-ul www.jewishsports.net. În acelaşi an, TASS, agenţia oficială de presă sovietică, a numit-o cea mai bună sportivă din lume. A fost desemnată Sportiva Anului de către "World Sport Magazine" în 1966, precum şi Atleta Anului 1974 de către agenţia United Press International. În 1992, a fost inclusă în "International Women's Sports Hall of Fame".

A murit la 29 iunie 2018, la Varşovia, în Polonia, conform AFP. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Ionela Gavril, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.olympics.com