Campioană olimpică la aruncarea discului şi preşedinte al Comitetului Olimpic Român, marea atletă Lia Manoliu s-a născut la 25 aprilie 1932 la Chişinău, în prezent capitala Republicii Moldova.

Potrivit ''Enciclopediei Educaţiei Fizice şi Sportului din România'' (vol. II, Bucureşti 2002), Lia Manoliu a absolvit Institutul Politehnic Bucureşti, Facultatea de energetică, secţia electro-energetică, promoţia 1956. A lucrat o bună perioadă ca inginer electroenergetician la IPROMET Bucureşti şi a absolvit o şcoală de jurnalişti sportivi organizată de ziarul "Sportul Popular".

A început cu practicarea tenisului în 1945 şi a continuat cu volei, baschet (la "Start Club") şi tenis de masă şi de câmp. La aceste discipline sportive, a depăşit stadiul de "amatoare", atingând nivelul de performeră. Astfel, cu echipele de volei şi de baschet devine campioană naţională, la tenis de masă ajunge a treia jucătoare pe ţară, iar la tenis de câmp este finalistă la campionatul naţional de junioare.

Sub îndrumarea profesoarei de educaţie fizică Angela Filip, de la Liceul "Gheorghe Lazăr", începe să practice atletismul, în 1947. Calităţile fizice au determinat-o să abordeze, după săritura în lungime, proba "aruncărilor": mai întâi aruncarea greutăţii, apoi, a discului, probă care a consacrat-o în lumea sportului, aproape 25 de ani. În 1949, stabileşte primele recorduri naţionale de junioare. Până la retragerea sa din activitatea competiţională, în 1972, a corectat de zeci de ori recordul naţional, "urcându-l" de la 41,44 m (1950) până la performanţa de 62,06 m, la 13 mai 1972. A fost campioană naţională de 12 ori şi campioană balcanică de şapte ori.

Suprema consacrare i-au adus-o Jocurile Olimpice (JO), participând la şase ediţii consecutive (între anii 1952 şi 1972). La Jocurile Olimpice de la Helsinki 1952, ocupă locul VI, devenind prima atletă româncă finalistă la o ediţie a competiţiei olimpice. De altfel, a fost prima sportivă din România care a obţinut puncte pentru ţara noastră la Jocurile Olimpice, menţionează www.cosr.ro.

Atleta Lia Manoliu soseşte pe Aeroportul Otopeni, după participarea la Jocurile Olimpice de Vară din Mexic, competiţie unde a câştigat medalia de aur la aruncarea discului, 31 octombrie 1968.

Foto: (c) CONSTANTIN CIOCAN/Arhivă istorică AGERPRES

De la o ediţie la alta, performanţele sale la JO îi consolidează statutul de aruncătoare de disc de talie mondială. În această postură a cucerit: la JO de la Melbourne, în 1956 - locul IX; la JO de la Roma, în 1960 - medalia de bronz; la JO de la Tokyo, în 1964 - medalia de bronz; la JO de la Mexico-City, în 1968 - medalia de aur, stabilind un nou record olimpic din prima aruncare - 58,32 m; la JO de la München, în 1972 - locul IX. Cele şase participări consecutive la JO au constituit un nou record în lumea atletelor (menţiune trecută şi în "Guiness Book of Records").

''Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România'' îi aminteşte şi pe antrenorii emeriţi care au contribuit la evoluţia atletei Lia Manoliu: E.L. Bran, T. Tatu, M. Raica, D. Serafim.

Atleta Lia Manoliu, la ceremonia sosirii lotului olimpic de la Olimpiada de vară de la Helsinki, 8 august 1952.

Foto: (c) DUMITRU COVACI/Arhivă istorică AGERPRES

După retragerea din activitate, uriaşul său prestigiu şi calităţile intelectuale şi morale au impus alegerea sa, în 1973, ca vicepreşedinte al Comitetului Olimpic Român (COR). În 1990, a fost aleasă preşedinte al acestui for, funcţie deţinută până la 9 ianuarie 1998. Ca persoană oficială, a participat la toate ediţiile JO până în 1996 (cu excepţia anului 1984). A deţinut numeroase funcţii în organismele internaţionale: preşedinte şi membru al multor grupe de lucru ale Asociaţiei Comitetelor Naţionale Olimpice şi Asociaţiei Comitetelor Naţionale Europene (1976-1979); membru al Comitetului Executiv al ACNOE (1974-1980 şi 1985-1993); membru de onoare al ACNOE (1993-1998); membru al Comitetului Feminin al IAAF (1976-1995); membru al Comisiei CIO pentru AIO şi pentru Educaţia Olimpică (1995-1998); membru al Comitetului Internaţional de Coordonare a Conferinţelor Sportive Europene (din anii 1985, 1987 şi 1989) ş.a. A reprezentat Comitetul Olimpic Român şi mişcarea sportivă din România la zeci de congrese, conferinţe şi reuniuni internaţionale. A militat pentru includerea de noi probe feminine la Jocurile Olimpice.

A fost răsplătită cu distincţii româneşti şi internaţionale de prestigiu: Trofeul UNESCO "Fair-Play" (1974), Ordinul "Meritul Olimpic" (1975), Trofeul CIO "Femeia în sport" (1990), Trofeul "Centenarul CIO" (1994) ş.a.

Foto: (c) MARIAN POSTELNICU/Arhivă istorică AGERPRES

A activat şi în politică, în legislatura 1990-1992 fiind votată senator în municipiul Bucureşti pe listele Frontului Salvării Naţionale (FSN).

A murit la 9 ianuarie 1998. Stadionul Naţional "Lia Manoliu" din Bucureşti a fost numit astfel în cinstea ei.

În 2017, Teatrul Naţional Radiofonic a prezentat în premieră absolută, în seria "Biografii, memorii, Drumul spre Cartea Recordurilor" şi "Lacrima din aurul olimpic", primele spectacole-document dedicate unei legende din lumea sportului: Lia Manoliu, aminteşte www.cosr.ro. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)