Bazilica Cisternă (Cisterna Subterană sau Palatul Scufundat) este cel mai mare rezervor de apă antic dintre sutele care există în subsolul oraşului Istanbul. Situată în Piaţa Sultanahmet, centrul istoric al Istanbulului, construcţia se află la câteva minute de mers pe jos de Moscheea Albastră şi de o altă construcţie monumentală, care a fost pe rând moschee - Hagia Sofia şi biserică bizantină - Sfânta Sofia. Important obiectiv turistic, "Yerabatan Sarnici" atrage peste un milion de turişti în fiecare an, potrivit https://madeinturkeytours.com/.

Această realizare uimitoare datează din perioada împăratului bizantin Iustinian I (527-565), care a comandat construirea unui rezervor de apă în primii ani ai domniei sale. Era perioada în care Constantinopolul încă îşi revenea după efectele devastatoare ale revoltei Nika, care a dus la distrugerea unei mari părţi a oraşului imperial şi la uciderea a 30.000 de răzvrătiţi de către trupele împăratului. Ca parte a eforturilor de reconstrucţie, Iustinian a comandat construirea cisternei în anul 527. Structura masivă a fost finalizată 38 de ani mai târziu şi a servit drept principal rezervor de apă pentru Marele Palat din Constantinopol (sediul de atunci al domnitorilor bizantini). Designul cisternei seamănă cu cel al unei bazilici masive. Cu toate acestea, denumirea de "Bazilica Cisternă" are mai mult de-a face cu faptul că a fost construită lângă o bazilică reală decât cu stilul său arhitectural.

Uriaşul rezervor de apă este o realizare minunată a ingeniozităţii umane. Structura măsoară 140 metri lungime şi 70 metri lăţime şi acoperă o zonă dreptunghiulară, accesul fiind posibil datorită scării de piatră cu 52 de trepte. Cisterna numără 336 de coloane de marmură, legate între ele, pentru rezistenţă de arcade. Cu o distanţă de 4,80 metri între ele, coloanele înalte 9 metri, sunt distribuite pe 12 rânduri, fiecare având 28 de coloane. Majoritatea coloanelor provin din structuri antice, sculptate în diferite tipuri de marmură, unele fiind întregi iar altele compuse din două bucăţi. 98 dintre coloane aparţin stilului corintian iar o parte din ele reflectă stilul dorian. Cu excepţia câtorva coloane cu margini şi caneluri, majoritatea au formă cilindrică, potrivit https://www.visitistanbul.com/.

Rezervorul are pereţi de cărămidă înalţi de 4,80 metri, iar podeaua este acoperită cu cărămidă şi tencuită cu un strat gros de mortar de praf de cărămidă pentru etanşeitate. Cu o suprafaţă totală de 9.800 metri pătraţi, cisterna are o capacitate estimată de stocare a apei de până la 100.000 de metri cubi.

Cea mai cunoscută atracţie a Bazilicei Cisternă sunt cele două structuri reprezentând capul Medusei, creatura mitologică grecească, cu şerpi în loc de păr, aflate în partea de nord-vest a cisternei. Statuile reprezintă bazele a două coloane: una înclinată lateral şi una pusă cu capul în jos. Potrivit cercetătorilor, aceste baze au fost folosite ca suport al celor două coloane de la marginea de nord-vest a cisternei, în momentul construirii acesteia. Legenda spune, însă, că este gândită pentru ca vizitatorii să poată evita "privirea mortală" pentru care Medusa este cunoscută. Altă legendă spune că structurile protejează clădirea şi că ar proveni din Roma.

Bizanţul, colonia grecească întemeiată pe Bosfor în sec. VII î. Hr., care a luat o mare dezvoltare ulterior, devenind sub Constantin cel Mare capitala întregului Imperiu Roman sub numele de Constantinopol (330 d. Hr.), apoi capitala Imperiului roman de răsărit şi a Imperiului bizantin până în 1453, când a fost cucerit de turci, luând numele de Istanbul, era alimentat cu apa provenită din Tracia prin intermediul unui sistem de apeducte, care încă mai poate fi văzut între regiunile Fatih şi Suleymaniye. După 1453, rezervorul a mai fost folosit pentru o perioadă scurtă de timp şi a devenit inutil când arhitecţii otomani au construit instalaţii de apă curentă în jurul Palatului Topkapî şi, apoi, în întregul oraş.

Abia pe la mijlocul secolului al XVI-lea, Bazilica Cisternă a fost redescoperită, de către P. Gyllius, un călător olandez venit la Istanbul pentru a face cercetări asupra ruinelor Bizanţului. În timp ce se plimba pe lângă Hagia Sofia, Gyllius a reuşit să intre în interiorul cisternei coborând treptele de piatră din curtea unei case din lemn, deoarece i se spusese că gospodarii locului scoteau apa cu găleţi, pe care le coborau în găurile mari rotunde asemănătoare cu fântânile din casele lor şi care chiar pescuiau acolo. P. Gyllius a coborât în rezervor pe care l-a observat dintr-o barcă cu vâsle, măsurând şi identificând coloanele. Informaţiile dobândite din experienţa sa au fost publicate într-o carte de călătorie, care a avut o mare influenţă asupra altor numeroşi călători.

Bazilica Cisternă a fost renovată în mod repetat până astăzi. A fost reparată de arhitectul Kayserili Mehmet Aga în timpul domniei sultanului Ahmed al III-lea şi apoi în perioada sultanului Abdulhamid al II-lea (1876-1909) în secolul al XIX-lea. În faţa zidului de nord-est, spre mijlocul cisternei, sunt 8 coloane, care au fost expuse riscului de rupere în timpul lucrărilor de reconstrucţie din anii 1955-1960. Pentru a le creşte rezistenţa fiecare dintre ele a fost înconjurată de un strat gros de ciment fapt care a dus la acoperirea trăsăturilor speciale. Lucrări de reparaţii au avut loc şi în 1987, când municipalitatea din Istanbul a deschis această fascinantă construcţie spre vizitare, devenind Muzeul "Yerebatan Sarnici". O etapă mai amplă de renovare a avut loc şi în 1994. AGERPRES/ (Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: yerebatan.com