Schitul Lacu se află în partea de nord-est a peninsulei Athos, între Turnul Amalfinon şi Mănăstirea Sfântul Pavel.

Sfântul Munte Athos - "numit pe drept cuvânt Grădina Maicii Domnului, este simbolul Ortodoxiei de pretutindeni în care convieţuiesc de veacuri monahi din toate ţările ortodoxe, ca semn al unităţii şi universalităţii credinţei ortodoxe. Acest Sfânt Munte a fost mii de ani în întunericul închinării la idoli, dar a fost încreştinat de însăşi Maica Domnului pe timpul vieţuirii Ei pe pământ şi a rămas drept capitala a ortodoxiei mondiale". (https://www.chilieathonita.ro)

Cunoscut şi sub numele de Schitul Sfântul Mucenic Dimitrie, Schitul Lacu se întinde pe valea Lacu (în greacă Lakkos - "văgăună sălbatică"), care urcă spre pantele vârfului Aton (2.033 m). Văgăuna începe de la nivelul mării, având cele mai multe chilii la o altitudine de aproximativ 280 m cu cea mai înaltă chilie - Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, aflată la aproximativ 420 m.

Despre istoria schitului românesc Lacu se cunosc puţine date. Conform tradiţiei, începând din secolul al X-lea trăiau acolo călugări ce proveneau din mănăstirea veche Amalfinon (una dintre cele trei mănăstiri de pe Muntele Athos ce săvârşeau slujbele religioase după ritul latin), care va fi în curând abandonată şi se va ruina după Marea Schismă (1054).

În secolul al XIV-lea câţiva călugări sârbi au încercat să revitalizeze acel loc şi au împrumutat bani de la Mănăstirea Vatopedu în acest scop, dar nu au reuşit să-i mai restituie. Astfel, la sfârşitul secolului al XIV-lea, Mănăstirea Vatopedu a cedat acel teren Mănăstirii Sfântul Pavel în schimbul altor proprietăţi.

Schitul Lacu: Kyriakon-ul (Biserica Centrală) 

Unele inscripţii din anul 1606 arată că în zona Lacu, pentru o perioadă, au trăit călugări slavi, probabil de origine sârbă. La mijlocul secolului al XVIII-lea au început să vină aici călugări din Moldova.

În jurul anului 1760 ieromonahul Daniil de la Mănăstirea Neamţ a organizat obştea de aici ca schit şi a construit o biserică de lemn cu hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Slujbele religioase se ţin de atunci în limba română.

După perioada Războiului de Independenţă al Greciei, începând de prin anii 1830, Schitul Lacu cunoaşte o perioadă de înflorire. Au început să vină călugări noi, iar schitul a ajuns să adăpostească până la 90 de călugări în 24 de colibe.

Printre călugării români care au trăit la Schitul Lacu s-a aflat şi monahul Alipie, viitorul ieroschimonah Antipa de la Calapodeşti (1816-1882), canonizat de Biserica Ortodoxă Română şi de Biserica Ortodoxă Rusă, care a sosit aici în anul 1837 şi a trăit timp de 15 ani după aspra rânduială athonită, mutându-se apoi la Mănăstirea Esfigmenu.

În 1849, a fost construită o bisericuţă cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" în cimitirul schitului şi o moară de apă (1860).

Chilia „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos

Biserica schitului era mică, iar comunitatea creştea, astfel că în anul 1898 a început zidirea unei biserici centrale (kiriakon) mai încăpătoare cu hramul Sfântul Dimitrie, pe cheltuiala călugărului Iustin.

"Cea mai bună perioadă, cea mai înfloritoare a Schitului, din timpurile vechi, a fost prin anul 1900, cam aşa ceva. Atunci deja erau formate toate chiliile, erau foarte mulţi călugări, în jur de 100 şi în perioada aceea s-a construit Biserica Mare aşa cum este acuma, a Sf. Mare Mc. Dimitrie - din piatră cioplită frumos, acoperită deasupra cu piatră cu totul. Chiar se vede scris şi la pridvorul care s-a încheiat, s-a adăugat, Bisericii şi cu paraclisul de deasupra: la 1904.

În anii acea s-a ridicat Kyriakon-ul. Şi nu vă gândiţi că s-a ridicat uşor ca acum, când sunt toate condiţiile şi sunt drumuri, nu! Se spune că se căra tocmai de la Morphonou - este undeva până la mare, vreo 5 km. La deal, cu ce puteau atunci, cu metodele care erau atunci, cu catâri, cărau piatră la deal şi reuşeau să facă ceva aicea. Iar catapeteasma Bisericii Mari este sculptată în marmură. Să spune că s-au adus meşteri din Italia şi au lucrat un an la ea.

Chilia „Buna Vestire”, Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos 

Adică a costat foarte mult la timpul acela, dar cu ajutorul Maicii Domnului şi al Sf. Dimitrie s-a reuşit, fiindcă puţine biserici din Athos au catapeteasma din marmură sculptată. Şi românii noştri, la timpul ăla, cu ajutor din ţară, bineînţeles, au reuşit să facă lucrul ăsta şi biserica - cei care au fost, au văzut - este foarte frumoasă!" (Părintele Pimen Vlad, ieromonah, stareţul Chiliei "Intrarea în Biserică a Maicii Domnului" - https://www.chilieathonita.ro)

Lucrările de construcţie au fost finalizate în anul 1904, când biserica a fost completată cu pridvorul şi clopotniţa. Clădirea arhondaricului a fost construită cam în aceeaşi perioadă. Astfel, la începutul secolului al XX-lea exista în jurul bisericii un complex de 24 de chilii, în care trăiau peste 120 de monahi.

Instalarea comunismului a făcut ca relaţiile României cu mănăstirile de la Muntele Athos să fie mult îngreunate, dar şi drumul greu accesibil a făcut ca Schitul Lacu să intre într-o perioadă de declin. Numărul călugărilor a scăzut, iar chiliile au fost părăsite şi au început să se ruineze.

În anul 1975, Schitul Lacu mai avea doar 4 monahi bătrâni, în frunte cu egumenul Neofit Negară. În anul 1976, soseau din ţară 3 călugări tineri: ieromonahul Iulian Lazăr, monahul Meletie Ifrim de la Mănăstirea Sihăstria şi monahul Melchisedec de la Mănăstirea Putna.

La mijlocul anilor 1990, s-a reînceput repopularea Schitului Lacu cu călugări veniţi în principal de la schitul românesc Prodromu, dar şi de la mănăstirile din România. Biserica centrală şi chiliile au fost treptat reparate, iar drumul prin pădure a fost îmbunătăţit. Cu toate acestea, distanţa mare de drumul principal face ca pelerinii de la Schitul Lacu să fie puţini.

Schitul Lacu a fost şi este locuit de călugări români, având în prezent aproximativ 58 de vieţuitori şi un număr de 17 chilii construite, iar altele, adevărate ruine, ce aşteaptă să fie reconstruite. (https://www.chilieathonita.ro)

Comunităţi românilor de aici sunt aşezate într-o zonă greu accesibilă vizitatorilor, "nu au nici un fel de venit financiar pentru a fi întreţinute şi aici nu se primesc salarii. Tot ceea ce reuşim să realizăm se face, sub ocrotirea Maicii Domnului, cu dania credincioşilor şi cu efortul fizic al călugărilor din obştea noastră şi din vecinătate". (https://www.chilieathonita.ro)

Chiliile Schitului Lacu sunt: "Chilia 'Buna Vestire"; Chilia "Sfântul Artemie"; Chilia "Sfântul Prooroc Ilie"; Chilia "Întâmpinarea Domnului"; Chilia "Înălţarea Domnului"; Chilia "Sfântul Ierarh Nicolae"; Chilia "Acoperământul Maicii Domnului"; Chilia "Sfântul Antonie cel Mare"; Chilia "Adormirea Maicii Domnului"; Chilia "Intrarea Maicii Domnului în Biserică"; Chilia "Naşterea Maicii Domnului"; Chilia "Izvorul Tămăduirii"; Chilia "Tuturor Sfinţilor Athoniţi"; Chilia "Sfinţii Arhangheli"; Chilia "Tuturor Sfinţilor"; Chilia "Sfânta Treime"; Chilia "Sfântul Gheorghe".

Chilia reprezintă o casă cu 8-10 camere de locuit şi dotări (bucătării, sala de mese, cuptor, camere de oaspeţi şi alte dependinţe) în care se afla o bisericuţă - paraclis, destinată ca loc de rugăciune zilnică pentru vieţuitorii chiliei, închinată sfântului sub ocrotirea căruia se afla chilia de la care îşi ia denumirea.

Fiecare chilie are un stareţ şi o conducere proprie sub tutela mănăstirii (Mănăstirea Sfântul Pavel) de care schitul şi, implicit, chiliile aparţin.

Conducerea Schitului Lacu este asumată timp de un an de fiecare chilie, cu rândul. Timp de un an, fiecare stareţ de chilie devine "dicheu", cu alte cuvinte conducătorul administrativ al Schitului. Schimbarea Dicheului se face în fiecare an la data de 8 mai, de ziua Sfântului Ioan Evanghelistul, când stareţul chiliei care a condus preda cheile noului stareţ al următoarei chilii, în prezenta reprezentaţilor Mănăstirii Sfântului Pavel. (surse: https://www.chilieathonita.ro/; https://doxologia.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: chilieathonita.ro