Clubul de fotbal profesionist Juventus Torino, al treilea cel mai vechi din Italia, a fost fondat la 1 noiembrie 1897, ca Sport Club Juventus, de un grup de tineri studenţi torinezi, printre care şi primul preşedinte al clubului, Eugenio Canfari, şi fratele său, Enrico, potrivit site-ului oficial, www.juventus.com. În cea mai mare parte a istoriei sale, cu excepţia sezonului 2006-2007, când a fost retrogradată în Serie B din cauza Scandalului Calciopoli, Juventus a jucat în prima ligă italiană.

Echipa torineză a evoluat pentru prima dată în campionatul italian de fotbal în 1900, purtând tricouri roz şi şorturi negre, echipamentul iniţial al echipei. Juventus a câştigat primul campionat în 1905, după o finală palpitantă în trei cu Genoa şi Milanese, perioadă în care a jucat pe stadionul Velodromo Umberto, într-un echipament cu dungi albe şi negre, pe care echipa îl foloseşte şi în prezent. Preşedintele de atunci, elveţianul Alfredo Dick, după câteva neînţelegeri în vestiar şi unele dispute în club, părăseşte echipa, fondând A.C. Torino. Pentru Juventus au urmat ani grei, până la izbucnirea Primului Război Mondial, echipa neputând concura cu noile puteri fotbalistice ale momentului, Pro Vercelli şi Casale. Imediat după război, Juventus revine în prim-plan, portarul Giacone şi fundaşii laterali Novo şi Bruna fiind primii jucători ai echipei "bianco-nera" care îmbracă tricoul naţionalei Italiei. În acea perioadă, clubul era condus de poetul Corradino Corradini, autor al imnului echipei, care a rezistat până în anii '60. Anul 1923 a fost unul special: Giampiero Combi, unul dintre cei mai mari portari ai tuturor timpurilor, a debutat în prima echipă şi a influenţat schimbarea conducerii clubului. Astfel, pe 24 iulie 1923, acţionarii aleg un nou preşedinte: Dr. Edoardo Agnelli, fiul fondatorului uzinei auto FIAT. Acesta a contribuit la câştigarea celui de-al doilea campionat, în 1925-1926. Echipa avea atunci şi propriul teren, în Corso Marseille.

Anii '30 au reprezentat o perioadă de glorie a clubului Juventus, acesta câştigând cinci titluri consecutive din 1930 până în 1935, cele mai multe dintre ele sub "bagheta" antrenorului Carlo Carcano. Tot în această perioadă au activat la club jucători ca Raimundo Orsi, Luigi Bertolini, Giovanni Ferrari şi Luis Monti. Între timp, Juventus şi-a construit un nou stadion, Stadio Comunale, deşi din 1935 până în 1940 nu a reuşit să mai câştige vreun campionat. În 1958, "Juve" devenea primul club din Italia care câştiga zece titluri în Italia şi şi-a pus prima stea pe emblemă, echivalentul obţinerii a zece campionate. În acelaşi sezon, argentinianul Omar Sivori devenea primul jucător al clubului care reuşea să câştige titlul de "Cel mai bun jucător european al anului". Un alt jucător celebru, Giampiero Boniperti, retras în 1961, devenea cel mai bun marcator al clubului cu 182 de goluri în toate competiţiile, record rămas în picioare timp de 45 de ani. În deceniul următor, Juventus a câştigat titlul doar o singură dată, în 1966-1967.

În anii '70, clubul torinez şi-a consolidat statutul de mare putere a fotbalului italian, câştigând campionatul în sezoanele 1971-1972 şi 1972-1973 cu jucători ca Roberto Bettega, Franco Causio, José Altafini. Perioada antrenoratului lui Giovanni Trapattoni a fost una dintre cele mai de succes perioade, "Bătrâna Doamnă", cum este denumită echipa, câştigând titlul de trei ori până în 1984, când numărul de titluri naţionale a ajuns la 20, iar clubul şi-a adăugat încă o stea pe emblemă, fiind singura echipă italiană care a realizat acest lucru. În această perioadă, jucătorii clubului au atras atenţia la nivel internaţional. Paolo Rossi a câştigat titlul de "Cel mai bun jucător european al anului" şi a fost artizanul titlului mondial obţinut de Italia în 1982. Francezul Michel Platini a câştigat şi el titlul de "Cel mai bun jucător european al anului" de trei ori consecutiv, între 1983 şi 1985.

Juventus este singurul club ai cărui jucători au obţinut acest titlu patru ani la rând. Cu excepţia câştigării campionatului din sezonul 1985-1986, restul anilor decadei '80 nu au fost prolifici pentru clubul din Torino. În 1990, Juventus s-a mutat pe noul stadion, denumit "Stadio delle Alpi". Acest stadion, cu aproape 68.000 de locuri, a fost construit din cauza micşorării capacităţii fostului stadion al echipei, dar şi pentru Campionatul Mondial din 1990 organizat de Italia. La 18 martie 2008, Consiliul de administraţie al lui Juventus aproba proiectul pentru noul stadion, proiectat pe locul lui "Delle Alpi". Inaugurarea noului stadion al echipei, Allianz Stadium, a avut loc la 8 septembrie 2011, arena având o capacitate de 41.147 de spectatori.

Juventus Torino este, în prezent, cea mai titrată echipă italiană, fiind de altfel şi prima care a cucerit toate cupele europene. De-a lungul timpului, Juventus a câştigat 38 de titluri naţionale (un record în Peninsulă), 14 Cupe ale Italiei, 9 Supercupe ale Italiei, Cupa Campionilor Europeni / Liga Campionilor în două rânduri, o dată Cupa Cupelor, trei Cupe UEFA, o Cupă UEFA Intertoto, două Supercupe ale Europei, două Cupe Intercontinentale.

Fondată în 2017, echipa feminină a Juventus Torino este o forţă în fotbalul italian de profil, cucerind deja cinci titluri naţionale, două Cupe ale Italiei şi trei Supercupe. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: (c) Juventus/facebook.com