Francesco Guardi a fost un pictor italian, cel mai bine cunoscut drept unul dintre ultimii artişti ai şcolii veneţiane de pictură. Această mişcare a fost caracterizată de un accent pe culoare şi pe pensula variată, mai degrabă decât pe linia şi desenul sculptural favorizat de manieriştii italieni, potrivit site-ului www.artnet.com/artists/francesco-guardi.

S-a născut la Veneţia, la 5 octombrie 1712, într-o familie aristocratică de artişti. Guardi a continuat să studieze la atelierul lui Michele Marieschi în 1735.

A lucrat în atelierul familial, unde a realizat numeroase comenzi şi, lucrând la comun, după vechiul obicei meşteşugăresc, opera lui a fost foarte greu de reconstituit. Prima sa lucrare atestată este din 1738, realizată pentru o parohie din Vigo d'Anuania. Multă vreme a pictat după gravurile altora şi a realizat copii ale unor lucrări la cerere. Abia mai târziu, mai ales după moartea fratelui, s-a mărginit la vedute (picturi ce reprezentau privelişti urbane), foarte căutate la aceea vreme, şi doar la bătrâneţe a dobândit o oarecare notorietate, potrivit site-ului www.nga.gov/collection/artist-info.

Se pune întrebarea în legătură cu picturile pentru orga Bisericii Arhanghelul Rafael, dacă sunt realizate de Francesco Guardi sau de Gianantonio Guardi. Ele reprezintă desăvârşirea manierei în tuşă liberă, inaugurată în cadrul curentului caravaggist, dar niciodată atât de bogată şi de însufleţită.

Cea mai veche dintre picturile sale cu vedută (reprezentări foarte detaliate, la scară largă ale priveliştilor italiene), care poartă atât semnătura lui Francesco, cât şi data - 1758, este "Mardi Gras în Piazzetta" (Sotheby Parke Bernet, New York, 11 ianuarie 1990, nr. 121). Deşi încorporează elemente de acurateţe topografică, Guardi a rearanjat adesea arhitectura în compoziţiile sale pentru a crea scene fantastice în stil capriccio, marcate de punctele sale picturale şi de pensulele sale pline de spirit care au surprins cu brio atmosfera şi lumina oraşului, notează site-ul www.artsy.net/.

În vedutele realizate după 1760, pe care Francesco Guardi le-a pictat singur, în locul stilului exact, conştiincios şi liniştit, preocupat de structura regulată a formelor, a realizat evocarea unor feerii trecătoare: ''Arcadele Palatului Dogilor'', ''Concert de gală'', ''Insula San Giorgio'', ''La Piazzetta'', ''Gondolă pe lagună''. Compoziţia e atât de nouă şi de îndrăzneaţă în extrema sa economie de mijloace, încât farmecul ireal nu se explică prin nicio formulă.

Cele mai importante lucrări finale ale sale includ ''Doege's Feasts'', o serie de 12 pânze celebrând ceremoniile ţinute, în 1763, pentru alegerea lui Doge Alvise IV Mocenigo. În ultimii ani din viaţă, influenţele lui Canaletto în arta sa s-au diminuat. În 1778, a pictat ''Sfânta Treime, arătându-se Sfinţilor Petru şi Pavel'' o lucrare aflată în biserica din Roncegno. O mare importanţă este dată culorilor în ultimele picturi din viaţa sa.

Producţia extrem de prolifică a lui Francesco pare să fi fost achiziţionată în principal de veneţienii din clasa de mijloc şi de vizitatorii englezi cu mijloace modeste. Deşi nu a fost la fel de apreciat ca pictorii săi rivali în timpul vieţii sale, până în secolul al XIX-lea, lucrările lui Guardi erau foarte apreciate de impresioniştii francezi pentru utilizarea atmosferică a culorii şi a pensurilor variate. Francesco Guardi a murit la 1 ianuarie 1793.

În prezent, lucrările sale se află în colecţiile Muzeului Luvru din Paris, la Muzeul Metropolitan de Artă din New York, la Galeria Naţională din Londra, la Muzeul Prado din Madrid, la Rijksmuseum din Amsterdam şi la Galeria Uffizi din Florenţa, printre altele, potrivit site-ului www.artnet.com. AGERPRES (Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Marina Bădulescu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.artvee.com