Alcătuirea unui calendar, care să încorporeze atât mişcările soarelui cât şi ale lunii, a constituit o provocare reală, pe care fiecare civilizaţie a rezolvat-o în felul său, notează revista "Lumea Catholica" nr. 10/2008.

Anul nu poate să conţină un număr exact de zile sau luni. Adică, intervalul dintre echinocţiile vernale succesive, de 365,2424 zile, este cu aproximativ 11 minute mai mic decât 365 de zile şi 1/4. În acelaşi timp, intervalul între două momente de lună plină sau de lună nouă este de aproximativ 29 de zile şi 1/2, astfel încât 12 luni nu ajung decât la aproximativ 354 de zile, arată sursa citată.

În Antichitate, cel mai influent şi larg acceptat mod de rezolvare a problemei a fost calendarul iulian, introdus de Iulius Caesar în anul 45 î.Hr. Acesta devenea însă în mod iremediabil tot mai inexact, pe măsura curgerii timpului.

Ca să se rezolve pe cât posibil deviaţiile aparent mici, dar care deveneau importante pe măsura trecerii timpului, la fiecare patru ani se introducea o zi intercalară, pentru a se menţine sincronicitatea între anul calendaristic şi anul tropical.

Calendarul iulian a fost utilizat pe întreaga durată a Imperiului Roman şi în mod firesc, Biserica l-a adoptat pentru calendarul liturgic.

"Şi tot de calendarul iulian s-a servit şi Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325) la calcularea datei Paştilor, care este sărbătoare mutabilă, variind de la an la an, în funcţie de echinocţiul de primăvară şi de alte elemente" ("Calendarul bisericesc şi Stilismul", pr. prof. Ene Branişte, pr. prof. Dumitru Radu, pr. Ioan Mircea - https://www.crestinortodox.ro/).

În timp, însă, calendarul iulian a rămas în urma calendarului solar. Acest lucru fiind constatat de-a lungul secolelor, învăţaţii vremii, atât în Răsărit, cât şi în Apus, au sesizat faptul şi au propus căpeteniilor Bisericii îndreptarea calendarului, pentru că tabelele pascale nu mai corespundeau cu ziua lunii pline astronomice.

Astfel de propuneri au fost făcute într-o măsură mai mare în Apus, unde astronomi, matematicieni, teologi, medici chiar şi regi, ca Alfons de Castilia, între anii 1280 şi 1580, au cerut stăruitor îndreptarea calendarului şi a Pascaliei, arătând nepotrivirile calendarului iulian.

Între aceştia, unii, cum a fost Roger Bacon, unul dintre cei mai mari filosofi ai Evului Mediu (1220-1292), au făcut apel direct la papii Romei, cerând îndreptarea calendarului iulian şi arătând că Paştile se serbează greşit, echinocţiul ajungând uneori la 12 martie.

Cercetările şi solicitările repetate au determinat pe papa Grigore al XIII-lea (1572-1585) să anunţe, la 24 februarie 1582, îndreptarea calendarului iulian, ceea ce a şi făcut, suprimând 10 zile (5-14 octombrie). Şi, astfel, se readuce echinocţiul de primăvară la 21 martie, când e lună plină, ca în timpul Sinodului I de la Niceea.

De atunci, acest calendar s-a numit "gregorian" sau "stilul nou" şi a fost adoptat de toate statele catolice şi protestante din Apus (între secolele XVI-XVIII), pe când cele din Răsărit au rămas tot la calendarul iulian, până după Primul Război Mondial, când toate statele din Răsăritul Europei, cu majoritate confesională ortodoxă, au adoptat calendarul îndreptat.

România a adoptat acest calendar în 1919, iar Biserica Ortodoxă Română în 1924.

Calendarul ortodox îndreptat va ţine însă seama şi de diferenţa constatată de către astronomi, că între calendarul gregorian din 1582 şi cel astronomic exista, totuşi, o diferenţă anuală, diferenţă care, la 3.500 de ani, ar face ca şi calendarul gregorian să rămână în urmă cu o zi şi o noapte.

Consfătuirea interortodoxă de la Constantinopol din 1923 a hotărât astfel îndreptarea calendarului şi în Bisericile Ortodoxe, prin suprimarea diferenţei de 13 zile cu care calendarul iulian rămăsese în urma celui îndreptat (adică 21 martie în loc de 8 martie unde ajunsese calendarul iulian).

Calendarul iulian îndreptat la Consfătuirea interortodoxă de la Constantinopol va deveni însă mai precis decât cel gregorian prin adoptarea unui nou sistem al anilor bisecţi, adăugând o zi în plus din patru în patru ani, când luna februarie va avea 29 de zile în loc de 28 zile. Prin aceasta, în calendarul ortodox îndreptat, diferenţa dintre anul solar şi cel civil este redusă - prin modul de bisectare - până la un minimum de 2,02 secunde (anual), care face ca abia după 42.772 de zile, calendarul (îndreptat) să mai rămână în urmă cu o zi şi o noapte.

"Calendarul îndreptat, întrebuinţat de aici înainte de către ortodocşi, se va numi neo-iulian sau constantinopolitan" ("Calendarul bisericesc şi Stilismul", pr. prof. Ene Braniste, pr. prof. Dumitru Radu, pr. Ioan Mircea - https://www.crestinortodox.ro/). AGERPRES / (Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.svnews.ro