Violoncelistul Radu Aldulescu, o figură de referinţă a artei interpretative internaţionale şi un desăvârşit pedagog, se caracteriza prin controlul atent al arcuşului, stil temperamental de interpretare şi o muzicalitatea nativă.

S-a născut la 17 septembrie 1922, în comuna Piteasca, judeţul Ilfov, într-o familie de muzicieni, fiind strănepotul cunoscutului violoncelist Dimitrie Dinicu şi nepot, dinspre mamă, al compozitorului şi flautistului Petre Elenescu.

Şi-a început studiile muzicale la vârsta de 6 ani, la Oradea, cu profesorul de violoncel Petre Popescu. Între 1931 şi 1942 a urmat cursurile Conservatorului din Bucureşti unde a avut şansa de a studia cu mari profesori, precum Dimitrie G. Dinicu la violoncel, Victor Gheorghiu la teorie - solfegiu, Mihail Jora la armonie, Constantin Brăiloiu la folclor şi istoria muzicii, potrivit www.clasic.radio.

A debutat pe scena Teatrului de Stat din Oradea (1930), în cadrul unui recital cu ''La Cinquantina'' de Gabriel Marie, iar cu orchestra, la Studioul Radio din Bucureşti (1941), sub bagheta lui Alfred Alessandrescu, interpretând Concertul pentru violoncel de A. Dvorak.

De-a lungul carierei, îl regăsim în postura de violoncelist-solist dar şi de profesor: violoncelist-solist în Orchestra Operei Române din Bucureşti (1943-1946), solist al Filarmonicii de Stat (1950-1968), profesor de violoncel la Conservatorul din Bucureşti (1962-1964), profesor la Conservatoire Européen de Musique din Paris, la Conservatorul din Basel şi Maastricht din Olanda. Timp de şapte ani a fost prim-violoncelist în Orchestra RAI Roma, devenind asistentul lui Gaspar Cassado, care i-a oferit postul său de profesor în Spania, fiind invitat să predea şi la ''Yehudi Menuhin'' Academy of Music din Gestaad, Elveţia.

Pasionat de muzica de cameră, Radu Aldulescu a alcătuit un valoros trio împreună cu pianistul Valentin Gheorghiu şi violonistul Ştefan Gheorghiu. În anul 1969 a emigrat în Italia şi şi-a continuat activitatea interpretativă, ducând în lume prestigiul culturii muzicale româneşti. Aici a creat renumitul trio din Roma, împreună cu violoniştii Salvatore Acardo şi Luigi Alberto Bianchi.

Din vastul său repertoriu, amintim lucrări concertante de Vivaldi, A. Dvorak, R. Schumann, P. Ceaikovski, Şostakovici, Beethoven, R. Strauss, J. Haydn, L. Boccherini, un loc important în repertoriul său ocupându-l muzica românească a lui Paul Constantinescu, Mircea Chiriac, Valentin Gheorghiu, potrivit www.clasic.radio.

A participat la numeroase festivaluri şi concursuri naţionale şi internaţionale, obţinând distincţii la Geneva (1946, diplomă), Praga (premiul I, 1950), Berlin (Premiul II, 1951). A făcut parte din juriile internaţionale ale concursurilor de violoncel Ceaikovski, BBC - London, Pablo Casals, Primăvara la Praga. A întreprins turnee artistice în ţări de pe toate continentele. Începând cu 1985, fiind invitat la Festivalul Muzical de la Costa Brava (Spania), organiza cursurile speciale de interpretare (violoncel, vioară, violină şi muzică de cameră), punând astfel bazele Cursurilor interpretative din Costa-Brava şi devenind, ulterior, director al Festivalului.

Pentru prestigioasa carieră în domeniul interpretării muzicale a fost distins cu numeroase titluri şi distincţii dintre care amintim: titlul de Artist Emerit (1950) şi laureat al Premiului de Stat din România (1951), ordinele Meritul Cultural, clasa I şi Ordinul Muncii, clasa a II-a, ''Premiul Cohen'', la Londra (1967), pentru cel mai bun interpret al anului, titlul ''Cavaliere Ufficiale del' Ordine al Merito della Republica Italiana'' (Roma, 1971), Saggitara d'Oro (Roma), la Academia Filarmonica (Bologna) şi la Centro Internazionale di Studii Muzicale (Roma).

A murit la 19 martie 2006, la Nisa, în Franţa. AGERPRES/(Documentare - Cerasela Bădiţă, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: music.metason.net