Cuviosul părinte Ilie Vulpe era de loc din judeţul Orhei. Părinţii săi, Ilie şi Melania, i-au dat o creştere cu totul aleasă. În anul 1879 a plecat la Sfântul Munte şi s-a călugărit la Schitul românesc Lacu.

"Timp de peste 30 de ani, părintele Ilie a fost unul din cei mai iscusiţi duhovnici ai Muntelui Athos, formând şi povăţuind pe calea mântuirii sute de fii duhovniceşti, români, greci, ruşi, bulgari şi sârbi. Toţi îl căutau şi se foloseau de cuvintele lui. Iar daca vedea pe vreunul ruşinându-se, îndată îl îmbărbăta, zicând: 'îndrăzneşte, fiule, că şi eu sunt păcătos!' Astfel câştiga multe suflete pe calea mântuirii" ("Patericul Românesc", arhimandrit Ioanichie Bălan).

La Schitul Lacu, a fost tuns în monahism, primind numele Ilie (din botez purta numele Eftimie). A fost repede hirotonit diacon şi apoi preot în 1880.

În 1889, părintele Ilie s-a mutat la Schitul Vigla, mai departe, înspre sud (lângă Schitul Prodromu) şi s-a aşezat într-o altă chilie închinată Maicii Domnului, unde a rămas timp de cinci ani, împreună cu trei ucenici, dintre care doi veniseră cu el de la Schitul Lacu.

În anul 1894, a cumpărat chilia Sfântul Ioan Botezătorul, la locul numit Colciu, care aparţine de Mănăstirea Vatopedu. Reînnoind chilia, a adunat în jurul său cinci ucenici aleşi, Eftimie, Andrei, Paisie, Gherasim şi Ioan Guţu ieromonahul, formând împreună o vestită familie duhovnicească.

Nevoinţa părintelui Ilie ieroschimonahul era tăcerea şi neîncetata rugăciune, fiind un vestit lucrător al rugăciunii inimii.

Săvârşea cu multă evlavie pravila bisericii şi Sfânta Liturghie. Când slujea, se mulţumea numai cu Sfânta împărtăşanie şi cu prescura, neprimind mâncare decât sâmbăta şi Duminica, iar când nu săvârşea cele sfinte, primea hrană o dată pe zi, afară de miercuri şi vineri când nu mânca nimic. Dormea foarte puţin şi citea zilnic Sfânta Scriptură şi cuvintele Sfinţilor Părinţi.

"Pentru smerenia şi nevoinţa lui, s-au odihnit din belşug în inima acestui părinte darul Duhului Sfânt şi dumnezeiasca dragoste. Cu adevărat, ieroschimonahul Ilie Vulpe era părintele dragostei şi al blândeţii, vestit în tot Muntele Athos. Căci era foarte primitor, milostiv, fără răutate, ca un copil, şi înţelept la cuvânt" ("Patericul Românesc", arhimandrit Ioanichie Bălan).

Adeseori sfătuia pe ucenici, zicând: "Fiilor, să nu uităm că suntem în Sfântul Munte, unde ne-a chemat Maica Domnului să lucrăm fapta bună. Să ne rugăm neîncetat lui Dumnezeu pentru mântuirea lumii şi a întregului neam creştinesc".

Alteori iarăşi le zicea: "Părinţilor, să nu uitam cuvântul din Pateric pe care 1-a zis Ava losif către Ava Lot: 'Nu te poţi face călugăr, de nu te vei face ca focul!' Deci să ardă inima noastră pentru dragostea lui Hristos".

Odată a venit la el un călugăr pentru spovedanie şi i-a zis: "Părinte, dă-mi binecuvântare să mă fac nebun pentru Hristos! "

Iar bătrânul i-a răspuns, zâmbind: "Nu-ţi ajunge cât eşti de nebun? Vrei să te mai faci?"

Deci, ruşinându-se călugărul, i-a pus metanie până la pământ şi i-a zis: "Iartă-mă, cinstite părinte, că am greşit!" Iar el, sărutându-l, l-a liberat cu pace.

Aşa s-a nevoit Cuviosul ieroschimonah Ilie Vulpe 50 de ani în Sfântul Munte, slăvind pe Dumnezeu ziua şi noaptea şi crescând mulţi fii duhovniceşti. Apoi, văzându-şi sfârşitul apropiat, i-a binecuvântat pe toţi şi a adormit cu pace la 8 decembrie 1928. (surse: ("Patericul Românesc", arhimandrit Ioanichie Bălan; Ediţia a VI-a, revăzută şi îngrijită de arhimandrit Petru Bălan; Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011; "Ne vorbesc părinţii atoniţi", Danion Vasile, Marian Maricaru, Galaţi, 2003). AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cristian Anghelache, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.doxologia.ro