Abaţia Sfântul Victor, întemeiată în Marsilia, în sudul Franţei, la începutul secolului al V-lea, de către Sfântul Ioan Casian, reprezintă cel mai vechi aşezământ monahal de pe teritoriul francez. În forma prezentă, aceea de fortăreaţă medievală, aşezământul datează din secolele XI-XIV (www.crestinortodox.ro).

Sfântul Ioan Casian a întemeiat, în anul 415, două aşezăminte monahale închinate Sfântului Victor din Marsilia, unul pentru călugări (Abaţia Sfântul Victor) şi unul pentru maici. Sfântul Victor a fost un soldat local care a primit moarte mucenicească pe 20 iulie 303, în timpul persecuţiilor împăratului roman Diocleţian (284-305), pentru că a refuzat să aducă jertfe idolilor.

Trupul Sfântului Victor a fost îngropat de creştini în ascuns într-o grotă. Pe acest loc a întemeiat Sfântul Ioan Casian un "martirium", un mic locaş de cult în care să fie oficiată Sfânta Liturghie. În prezent, abaţia mai păstrează mărturii din această perioadă, dintre care mica peşteră.

Între secolele IX-X amândouă mănăstirile înfiinţate de Sfântul Ioan Casian au fost distruse de către saracini. Aşezământul de maici nu a mai fost niciodată reînfiinţat.

Începând cu anul 977 viaţa monahală în Abaţia Sfântul Victor a fost reluată. Primul stareţ al noii obşti, Wilfred, a hotărât ca vieţuitorii din mănăstire să urmeze regulile monahale ale Sfântului Benedict de Nursia. În scurt timp, abaţia a devenit înfloritoare, de la jumătatea secolului al XII-lea stareţi din acest aşezământ erau mutaţi pentru a reorganiza viaţa monahală din alte mănăstiri.

Abaţia a avut legături strânse cu prinţi din Spania şi Sardinia şi deţinea proprietăţi în Siria. În Evul Mediu, ctitoria Sfântului Ioan Casian a avut şi un rol economic semnificativ.

Abaţia Sfântul Victor a dat creştinismului apusean şi un papă. Guillaume Grimoard, care a fost numit stareţ al abaţiei pe 2 august 1361, a devenit papă în 1362, sub numele de Urban V.

În timpul papei Urban V, Abaţia Sfântul Victor a cunoscut numeroase lucrări de extindere. Biserica a fost mărită şi au fost ridicate zidurile de apărare, păstrate şi astăzi, care dau aşezământului înfăţişarea unei fortăreţe.

După această perioadă, abaţia a început să decadă, dar mai ales odată cu începutul secolului al XVI-lea. Tot acum mănăstirea pierde biblioteca (foarte bogată în manuscrise vechi).

Desfiinţarea Abaţiei Sfântul Victor a fost decretată de papa Clement XII în 17 decembrie 1739. În timpul Revoluţiei Franceze, biserica mănăstirii a fost transformată în depozit de hrană, iar apoi în temniţă. Acest fapt a făcut ca edificiul să nu fie demolat.

Aşezământul a fost restaurat în secolul XIX, iar în anul 1934 papa Pius XI a întreprins lucrări de micşorare a bisericii Abaţiei Sfântul Victor.

Între odoarele Abaţiei Sfântul Victor se numără moaştele Sfântului Ioan Casian, cele ale Sfiinţilor Mauriţiu şi Petru, ale Sfântul Episcop Maurontius. În biserică se păstrează şi vechea statuie Madona Neagră ce datează din secolul al XIII, care este purtată anul în procesiune, în ziua de 2 februarie, pe străzile oraşului Marsilia.

* * *
Sfântul Ioan Casian de neam străromân s-a născut prin anii 365, în Dobrogea (Sciţia Mică), într-un loc care îi păstrează din vechime şi până azi numele "podişul Casian" şi "peştera lui Casian". Dorinţa pentru desăvârşirea sa duhovnicească l-a făcut să renunţe de tânăr la viaţa lumească şi să plece la Locurile Sfinte însoţit de prietenul său Gherman, frate nu prin naştere, ci în duh.

Vieţuind în mai multe locuri, la Betleem şi în sihăstriile Egiptului, în anul 401, Cuvioşii Ioan şi Gherman, urmând un grup de 50 de monahi, au hotărât să-şi caute liniştea la Constantinopol, sub ocrotirea Sfântului şi Marelui Părinte Ioan Gură de Aur.

După exilarea Sfântului Ioan Gură de Aur, Sfântul Casian a plecat Roma şi de aici a mers în Marsilia, în sudul Galiei, unde a întemeiat, pentru bărbaţi, mănăstirea Sfântului Victor, pe mormântul unui martir din secolul al III-lea; iar pentru fecioare, aceea a Mântuitorului.

"Bărbat mult încercat în viaţa ascetică şi totodată părinte ajuns la o mare înţelepciune pastorală, el a oferit mulţimii călugărilor care se adunau în jurul lui adevărata tradiţie monahală pe care o primise de la Părinţii din Răsărit, ţinând seama însă de condiţiile de viaţă din Galia, de climă şi de firea locuitorilor de aici" (doxologia.ro). (surse: www.crestinortodox.ro; doxologia.ro) AGERPRES / (Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.str.crestin-ortodox.ro