La 9 iulie 2002 a avut loc Summitul de la Durban, în Republica Africa de Sud, în cadrul căruia a fost lansată oficial Uniunea Africană - care a înlocuit Organizaţia Unităţii Africane (OUA) - şi a fost convocată prima Adunare a şefilor de state ale UA.

Uniunea Africană este o organizaţie continentală alcătuită din 55 de state membre din Africa. A fost lansată oficial în anul 2002, ca succesoare a Organizaţiei Unităţii Africane (1963-1999), potrivit site-ului organizaţiei, https://au.int/. Sediul Uniunii Africane este la Addis Abeba, în Etiopia.

Viziunea Uniunii Africane este aceea a unei Africi ''integrate, prospere şi pacifiste, condusă de propriii cetăţeni şi reprezentând o forţă dinamică pe arena globală''.

Principalele obiective ale Organizaţiei Unităţii Africane au fost, între altele, înlăturarea apartheid-ului, promovarea unităţii şi solidarităţii între statele din Africa, coordonarea şi intensificarea cooperării în scopul dezvoltării, al apărării suveranităţii şi integrităţii teritoriale a statelor membre, precum şi promovarea cooperării internaţionale în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite.

În eforturile lor pentru unitate, dezvoltare economică şi socială sub stindardul OUA, ţările africane au avut diverse iniţiative şi au înregistrat un real progres în numeroase domenii, deschizând astfel drumul către înfiinţarea Uniunii Africane. Dintre aceste iniţiative amintim: Planul de acţiune şi Actul Final de la Lagos (1980), Carta africană a drepturilor omului şi popoarelor (Nairobi, 1981), înfiinţarea Comisiei Africane a Drepturilor Omului (cu sediul la Banjul, Gambia), Planul de acţiuni în domeniul drepturilor omului, Programul prioritar pentru redresare economică în Africa (1985), Declaraţia OUA privind situaţia politică şi socio-economică în Africa şi schimbările fundamentale care au loc în lume (1990), Tratatul de constituire a Comunităţii Economice Africane (1991, cunoscut sub numele de Tratatul de la Abuja), Mecanismul de prevenire, gestionare şi soluţionare a conflictelor (1993), Declaraţia solemnă din 2000 privind Conferinţa pentru Securitate, Stabilitate, Dezvoltare şi Cooperare, care a stabilit principiile fundamentale pentru promovarea democraţiei şi a bunei guvernări pe continent ş.a.

Tot prin intermediul OUA, ţările africane au iniţiat o acţiune colectivă şi în domeniul protecţiei mediului, al combaterii terorismului internaţional, în combaterea flagelului pandemiei HIV/SIDA, a malariei şi a tuberculozei, preocupându-se, totodată, de probleme umanitare, precum cea a refugiaţilor, a persoanelor strămutate etc.

Toate aceste iniţiative ale OUA au pregătit calea spre înfiinţarea Uniunii Africane. În iulie 1999, Adunarea OUA a decis sa convoace o sesiune extraordinară pentru accelerarea procesului de integrare economică şi politică pe continent. Pe 9 septembrie 1999, şefii de stat şi de guvern ai statelor membre ale OUA au emis Declaraţia de la Sirte prin care se lua decizia înfiinţării unei Uniuni Africane, fiind prevăzută, între altele, accelerarea procesului de integrare economică pe continent, astfel ca acesta să poată ocupa rolul său de drept în economia globală. Actul Constitutiv al UA a fost adoptat în anul 2000, la Summit-ul de la Lome (Togo) şi a intrat în vigoare în 2001. La summit-ul de la Lusaka din 2001 ''Noul parteneriat pentru dezvoltarea Africii'' a fost adoptat ca program al Uniunii Africane, iar la summit-ul de la Durban din 2002 a fost lansată oficial Uniunea Africană şi a fost convocată prima Adunare a şefilor de state ale UA.

Obiectivele uniunii sunt: realizarea unei mai mari unităţi şi solidarităţi între ţările şi popoarele africane; apărarea suveranităţii, integrităţii teritoriale şi independenţei statelor membre; accelerarea integrării politice şi socio-economice a continentului african; promovarea şi apărarea unei poziţii comune cu privire la problemele de interes pentru continent şi popoarele sale; încurajarea cooperării internaţionale; promovarea păcii, securităţii şi stabilităţii pe continent; promovarea principiilor şi instituţiilor democratice; promovarea şi apărarea drepturilor omului, în acord cu Carta Africană a Drepturilor Omului şi Popoarelor, precum şi cu alte instrumente relevante în domeniul drepturilor omului; stabilirea condiţiilor necesare care să permită continentului să joace rolul care îi revine în economia globală şi în negocierile internaţionale ş.a.

Organele de lucru ale Uniunii Africane sunt: Adunarea şefilor de stat şi de guvern; Consiliul Executiv; Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi; Consiliul pentru Pace şi Securitate; Parlamentul Pan-African; Consiliul Economic, Social şi Cultural (ECOSOC). Acestora li se adaugă o serie de comitete tehnice specializate. Preşedinţia Uniunii Africane este deţinută, pentru o perioadă de câte un an, de către un şef de stat sau de guvern.

În zilele de 17-18 februarie 2022 a avut loc la Bruxelles cel de-al VI-lea Summit Uniunea Europeană - Uniunea Africană. "Summitul UE - UA din acest an reprezintă un moment de referinţă pentru relaţiile dintre cele două continente, prin transformarea parteneriatului dintre cele două organizaţii într-un format bazat pe egalitate şi responsabilitate, eficient, dinamic şi inovativ, menit să asigure promovarea priorităţilor comune", se menţiona într-un comunicat de presă din 15 februarie 2022 al Administraţiei Prezidenţiale. AGERPRES (Documentare: Ruxandra Bratu, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.au.int/en