Baptisteriul San Giovanni (Battistero di San Giovanni), una dintre cele mai vechi biserici din Florenţa, se află în faţa Domului Santa Maria del Fiore. În plan octogonal, este îmbrăcat în totalitate cu plăci de marmură albă de Carrara şi verde de Prato. Este acoperită de o cupolă din opt segmente sprijinită pe pereţi perimetrali, dar cupola nu poate fi depistată din exterior deoarece este ascunsă de pereţii ridicaţi deasupra arcadei de la al doilea nivel şi încununaţi de un acoperiş piramidal turtit.

Această structură fascinantă, care combină credinţa, istoria şi arta, le-a oferit oamenilor de ştiinţă mult de gândit cu privire la datarea ei. Oamenii din Florenţa în Evul Mediu credeau că baptisteria era o clădire veche ce datează din vremea romanilor, un templu păgân transformat în biserică. O mare parte din placarea de marmură a baptisteriului - împreună cu numeroase fragmente şi inscripţii antice şi cu coloanele mari care susţin trabeaţia, sau buiandrugurile orizontale, deasupra uşilor interioare - provine într-adevăr din ruinele Florenţei romane, foarte posibil dintr-un templu păgân.

Clădirea pe care o vedem astăzi este rezultatul unui baptisterie anterioare, datând din secolul al IV-lea sau al V-lea d.Hr., fiind reconstruită la o scară mai mare. Lucrările la decorarea în mozaic a interiorului au început în secolul al XIII-lea, absida şi cupola pătrate fiind acoperite cu mozaicuri executate de mozaişti toscani incluzând, probabil, artiştii noii şcoli florentine de pictură precum Cimabue şi Coppo di Marcovaldo, potrivit duomo.firenze.it. Baptisteriul a găzduit iniţial alte câteva opere de artă majore, inclusiv Magdalena penitentă a lui Donatello şi Altarul de argint, ambele expuse acum în Muzeul Opera del Duomo în scopuri de conservare.

Pe măsură ce intri în clădire, atenţia îţi este imediat atrasă de mozaicurile preţioase din cupolă, una dintre cele mai mari cupole din lume la vremea ei decorată cu această tehnică. Mozaicurile sunt dominate de uriaşa figură a lui Hristos la Judecată, cu scene din Judecata de Apoi ocupând trei dintre cele opt segmente ale domului. Registrele orizontale suprapuse în straturi spun poveştile Sfântului Ioan Botezătorul, patronul Florenţei, ale lui Iisus, ale lui Iosif şi ale Creaţiei Lumii. Hostile Angelice ocupă cel mai înalt registru dintre toate, în centrul domului.

Sub patronajul bogatei Arte di Calimala, Breasla Negustorilor, Finisatorilor şi Vopsitorilor de pânze străine, baptisteria a primit şi cele trei seturi de splendide uşi din bronz. Cel mai vechi decor este Uşa de Sud, turnat de sculptorul Andrea Pisano între 1330 şi 1336. Cele douăzeci de panouri cele mai de sus descriu episoade din viaţa Sfântului Ioan Botezătorul în timp ce restul de opt înfăţişează Virtuţile creştine, potrivit duomo.firenze.it.

Uşa de Nord, a doua care a fost realizată şi modelată în principiu după prima, conţine scene din Noul Testament în cele douăzeci de panouri de sus şi cei patru Evanghelişti şi patru Părinţi ai Bisericii în celelalte opt. În cele din urmă, Uşa de Est, pe care Michelangelo a numit-o Porţile Paradisului, este capodopera acum complet renascentistă a lui Ghiberti şi a asistenţilor săi, printre care şi Luca della Robbia. Ghiberti şi atelierul său au câştigat comisionul pentru uşă fără concurs, modificând designul a zece panouri mari în locul celor douăzeci şi opt mai mici de pe uşile anterioare. AGERPRES/(Documentare - Suzana Cristache Drăgan, editor: Ionela Gavril, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.duomo.firenze.it