Scriitorul Hermann Hesse, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1946, cunoscut pentru capodopere precum "Jocul cu mărgele de sticlă" sau "Lupul de stepă", s-a născut la 2 iulie 1877, la Calw, în Germania.

Copilăria sa la Calw a fost întreruptă de câţiva ani în care a locuit la Basel, în Elveţia (1880-1886). Tatăl său era de origine germano-baltică, iar mama era elveţiancă.

Conform autobiografiei publicate pe site-ul https://www.nobelprize.org/ (publicată în seria "Les Prix Nobel" - 1946 şi republicată, mai târziu în "Nobel Lectures"), şi-a petrecut majoritatea anilor de şcoală la Wuerttemberg şi la seminarul teologic al mănăstirii din Maulbronn. El însuşi mărturisea că era bun la limbile latină şi greacă, dar că s-a încadrat cu greu în tiparul educaţiei pietiste care "urmărea supunerea şi eliminarea personalităţii individuale". La vârsta de 12 ani, îşi dorea să devină poet. Ca urmare a tentativelor suicidare, a fost plasat pentru o perioadă de timp în azile de bătrâni.

A părăsit seminarul şi liceul şi a devenit ucenic la un mecanic. De la 19 ani a început să lucreze în anticariate şi librării, în Tübingen şi Basel.

La sfârşitul anului 1899, i-a apărut un volum de poezii ("Cântece romantice"), urmat de alte mici publicaţii care au rămas la fel de neobservate. În 1904, romanul "Peter Camenzind" a avut un succes rapid.

În 1904, s-a căsătorit cu Maria Bernoulli, cu care a avut trei fii. S-a mutat la ţară, ducând o viaţă rurală, departe de oraşe şi civilizaţie: la Gaienhofen de pe lacul Constanţa, iar apoi lângă Berna şi în Montagnola, lângă Lugano. În acea perioadă a scris romanele "L'Orniere" (1906) şi "Gertrude" (1910).

În perioada Primului Război Mondial şi în perioada interbelică a intrat în conflict cu autorităţile şi a denunţat violenţa. A fost co-editor al "Deutsche Interniertenzeitung"/"Jurnalul internaţilor germani" (1916-1917), editor al "Sonntagsbote für die deutschen Kriegsgefangenen"/"Poştă de duminică pentru prizonierii de război germani" (1916-1919) şi responsabil cu "Biblioteca prizonierilor de război germani".

Articolul "Neue Zürcher Zeitung/O Freunde, nicht diese Töne" (1913), în care îi invita pe intelectualii germani să nu cadă în polemici naţionaliste, l-a atras în violente dispute politice, în care presa germană l-a atacat. A fost susţinut de prietenul său Theodor Heuss, dar şi de scriitorul francez Romain Rolland.

În 1923, a renunţat la cetăţenia germană şi obţinut cetăţenia elveţiană. După divorţul de prima soţie, a trăit mulţi ani singur, apoi s-a recăsătorit.

În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial a lucrat la una dintre capodoperele sale, "Glasperlenspiel"/"Jocul cu mărgele de sticlă" (publicată şi cu titlul "Magister Ludi")", un roman în două volume, apărut în anul 1943.

Dintre filozofii occidentali, a fost influenţat într-o mare măsură de Platon, Spinoza, Schopenhauer şi Nietzsche. Dar, spune el în autobiografia citată mai sus, aceste influenţe nu au fost la fel de mari ca filozofia indiană şi, mai târziu, cea chineză.

Dintre cele mai reprezentative opere, amintim: poeziile (ediţie colectată, Zürich, 1942), poveştile "Knulp" (1915), "Demian" (1919), "Siddhartha" (1922), "Der Steppenwolf"/"Lupul de stepă" (1927), "Narziss und Goldmund"/"Narcis şi Gură-de-Aur" (1930), "Die Morgenlandfahrt"/"Călătoria spre Est" (1932), volumul "Gedenkblätter" (1937, reeditat în 1962), eseuri politice "Krieg und Frieden" (1946), mai scrie site-ul https://www.nobelprize.org/.

Romanul lui Hesse, "Demian", impregnat de simbolism jungian şi freudian, a fost puternic influenţat de interesul autorului pentru psihanaliză, Hesse însuşi fiind supus psihanalizei de către Carl Jung. Romanul mai ilustrează conflictul dintre dorinţele unui tânăr şi morala strictă stabilită de figurile parentale, conform site-ului https://theculturetrip.com/.

"Siddhartha" ilustrează pasiunea lui Hesse pentru filosofia budistă şi cultura indiană, moştenite de la mama sa, care a desfăşurat o lucrare misionară în India. Simplitatea, dar şi natura lirică a limbajului, îi conferă romanului dimensiuni în mişcare, ce aveau să persiste peste ani, notează site-ul https://www.newyorker.com/.

"Steppenwolf" urmăreşte traseul psihologic şi emoţional al lui Harry Haller, un savant neadaptat societăţii şi epocii în care trăieşte, intolerant la superficialitatea celor din jur. Haller transpare a fi jumătate om şi jumătate lup - singuratic, introspect, taciturn. Hesse foloseşte figura animalului ca metaforă pentru a contrasta două stiluri de viaţă: omul şi lupul. Pe de o parte, omul este preocupat de comportamentul civilizat, de ideile pozitive, de sentimentele nobile şi de concepţia despre frumuseţea lucrurilor. În schimb, lupul este simbolul duşmanului umanităţii şi al obiceiurilor acceptate social, scrie site-ul https://www.actualidadliteratura.com/.

Romanul "Jocul cu mărgele de sticlă" este o meditaţie asupra ideii de integrare a gândirii în acţiune şi în viaţa de zi cu zi. Romanul povesteşte viaţa lui Joseph Knecht, membru într-un grup de intelectuali de elită, care trăieşte în Europa secolului al XXIII-lea. Aceştia trăiesc şi lucrează izolaţi de restul lumii şi ţelul lor în viaţă este să devină cât mai buni la jocul cu mărgele de sticlă. Natura jocului nu este niciodată explicată pe deplin, dar este clar că acesta implică o sinteză dintre domenii precum filosofie, istorie, matematică, literatură, logică etc. Knecht, personajul principal, părăseşte comunitatea, pentru a trăi lucruri necunoscute şi pentru a experimenta viaţa în afara jocului cu mărgele de sticlă, conform site-ului https://carturesti.ro/.

În 1946, a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură pentru scrierile sale, care "exemplifică idealurile umanitare clasice şi calităţile înalte ale stilului". A mai primit Premiul Bauernfeld (19050, Premiul Gottfried Keller (1936), Premiul Goethe (1946) şi Premiul pentru Pace al Librăriilor Germane (1955).

A murit la 9 august 1962. AGERPRES/(Documentare - Ionela Gavril, editor: Marina Bădulescu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.imdb.com