Prozatorul şi publicistul Ştefan Agopian s-a născut la 16 iunie 1947, la Bucureşti.

A urmat liceul "Iulia Haşdeu" (1961-1965), apoi cursurile Facultăţii de Chimie a Universităţii din Bucureşti (1965-1968), potrivit Dicţionarului Scriitorilor Români, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995.

După zece ani în care a lucrat ca tehnician (1973-1983), a fost tehnoredactor la "România literară" (1983-1990), redactor la "Luceafărul", seria nouă (1990-1994), şef de rubrică la secţia politică de la "Cotidianul" (1992-1993). Director al Editurii "Ararat" (din 1994), redactor la "Academia Caţavencu" (din 1997) şi, ulterior, la Caţavencii.

Scriitorul Ştefan Agopian susţine un discurs cu ocazia lansării romanului ”Cartea şoaptelor”, scris de Varujan Vosganian, eveniment organizat la Muzeul Ţăranului Român, Bucureşti, 9 iulie 2009.

Foto: (c) RADU TUŢĂ/AGERPRES FOTO

A debutat cu poezie în "Povestea vorbei" (1965), suplimentul literar al revistei "Ramuri", şi cu proză în "Luceafărul" (1971).

Odată cu debutul editorial - romanul "Ziua mâniei" (1979), se conturează stilul scriitorului, confirmat şi de următoarele cărţi: alte trei romane - "Tache de catifea" (1981), "Tobit" (1983, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti), "Sara" (1987, Premiul revistei "Amfiteatru" pentru "cea mai bună scriere beletristică a anului"), volumele de povestiri "Manualul întâmplărilor" (1984, 1992 - Premiul Uniunii Scriitorilor) şi "Însemnări din Sodoma (Portret al artistului murind)" (1993) şi unul de teatru: "Republica pe eşafod" (2000).

Volumul ''Fric'' (2003) a primit premiul ASPRO pentru experiment, în cadrul târgului de carte Bookarest 2004, şi a fost premiat de revista ''Cuvântul'', la categoria ''Superlativele anului 2003''.

În 2013, a publicat volumul de amintiri ''Scriitor în comunism'', în care schiţează traseul pe care un tânăr din România comunistă trebuia să-l parcurgă dacă dorea să publice şi să fie recunoscut ca scriitor. Cartea a primit, în 2013, Premiul Special al Uniunii Scriitorilor din România şi Premiul revistei ''Observator cultural'', ediţia 2014, secţiunea ''Memorialistică''.

Romanele sale au fost traduse în şase limbi străine.

Înainte de 1989, a colaborat la numeroase reviste şi ziare, precum "Luceafărul", "România literară", "Tribuna", iar după 1989, la "22", "Dilema", "Dreptatea", "Cuvântul", "Cotidianul", "Arc", "Contemporanul" ş.a. S-a aflat printre cei 12 scriitori români selectaţi să participe în programul ''Les Belles Etrangeres'' în anul 2005.

În noiembrie 2008, a participat cu volumul de povestiri "Manualul întâmplărilor", alături de alţi nouă scriitori români la "Săptămâna lecturii" de la Viena şi la târgul de carte BuchWien08, care s-a desfăşurat în perioada 17-23 noiembrie 2008, în capitala Austriei. La 20 noiembrie 2009, a fost prezent la reuniunea cu tema "Ce se traduce astăzi în domeniul literar?/Que traduire aujourd'hui en littérature?", care a reunit specialişti români şi francezi în domeniu, la sediul Institutului Cultural Român.

''Citite în serie, cărţile sale trădează o amprentă stilistică unică şi o reţetă inconfundabilă. Aşa cum Mircea Nedelciu inventează reţeta unui roman 'împotriva memoriei', Agopian brevetează formula 'povestirii în pofida istoriei'.'', după cum se explică în Dicţionarul General al Literaturii Române, Editura Univers Enciclopedic, 2004.

Membru al Uniunii Scriitorilor, din 1983, Ştefan Agopian a mai fost distins şi cu Premiul Uniunii Armenilor din România (2000).

La 1 decembrie 2000, i-a fost acordat Ordinul Naţional "Pentru Merit" în grad de Comandor "pentru realizări artistice remarcabile şi pentru promovarea culturii", potrivit dsclex.ro. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)