Psihologul şi psihanalistul Erik H. Erikson este cel mai bine cunoscut pentru celebra sa teorie a dezvoltării psihosociale şi a conceptului de criză de identitate. Teoriile sale au marcat o schimbare importantă în gândirea asupra personalităţii; în loc să se concentreze pur şi simplu pe evenimentele din copilăria timpurie, teoria sa psihosocială se uită la modul în care influenţele sociale contribuie la personalităţile noastre de-a lungul întregii vieţi. "Speranţa este atât cea mai timpurie, cât şi cea mai indispensabilă virtute inerentă stării de a fi în viaţă. Dacă viaţa trebuie să fie susţinută, speranţa trebuie să rămână, chiar şi acolo unde încrederea este rănită şi credinţa afectată." (Erik Erikson, "The Erik Erikson Reader", 2000), se arată pe www.verywellmind.com.

Erik Erikson s-a născut la 15 iunie 1902, în Frankfurt-am-Maine, Germania. Mama sa, Karla Abrahamsen, l-a crescut singură o bună perioadă de timp înainte de a se căsători cu medicul Theodore Homberger. Pentru mulţi ani, adevărul despre cine este tatăl său i-a fost ascuns, iar dezvăluirea i-a creat o stare de confuzie asupra identităţii sale.

După terminarea educaţiei liceale, a plecat la Florenţa pentru a studia arta. În 1927 a devenit profesor de artă la o şcoală psihoanalitică pentru copii înfiinţată de Dorothy Burlingham şi Anna Freud, la Viena. La îndemnul Annei Freud, psiholog la Institutul Psihanalitic din Viena, a început să studieze pedagogia şi, ulterior, psihologia, cu predilecţie psihologia copilului. A obţinut un certificat din partea Şcolii "Maria Montessori" şi apoi a început pregătirea psihoanalitică la Institutul din Viena, potrivit www.erikson.edu.

În 1930 s-a căsătorit cu instructoarea canadiană de dans, Joan Serson, pe care a întâlnit-o la şcoala unde preda. Au avut patru copii, fiul său cel mare, Kai T. Erikson, fiind un sociolog notabil.

A emigrat în SUA, în 1933, unde în ciuda faptului că nu avea o diplomă oficială, i s-a oferit un post de predare la Harvard Medical School. Tot atunci şi-a schimbat şi numele din Erik Homberger în Erik H. Erikson, poate ca o modalitate de a-şi găsi propria identitate. Pe lângă poziţia sa la Harvard, a avut dreptul la practică privată în psihanaliza copiilor.

În cele din urmă, a predat la Universitatea California din Berkeley, la Universitatea Yale, la Institutul Psihanalitic din San Francisco, la Centrul "Austen Riggs" şi la Centrul pentru Studii Avansate ale Ştiinţelor Comportamentale. S-a retras din învăţământ, în 1970, cu titlul de "Profesor Emerit", arată https://psychology.fas.harvard.edu/.

Erikson a fost un psiholog neo-freudian care a acceptat multe dintre principiile centrale ale teoriei freudiene, cărora le-a adăugat propriile idei şi credinţe. Teoria sa despre dezvoltarea psihosocială este centrată pe ceea ce este cunoscut sub numele de principiul epigenetic, care propune ca toţi oamenii să treacă printr-o serie de opt etape: Speranţă (Încredere vs. Neîncredere); Voinţă (Autonomie vs. Îndoială); Scop (Iniţiativă vs. Vinovăţie); Competenţă (Sârguinţă vs. Inferioritate); Statornicie (Identitate vs. Confuzie); Dragoste (Intimitate vs. Izolare); Preocupare (Productivitate vs. Stagnare); Înţelepciune (Integritatea ego-ului vs. Deznădejde), arată www.verywellmind.com.

A publicat o serie de cărţi despre teoriile şi cercetările sale, între care "Childhood and Society" (1950), "Identity: Youth and Crisis" (1968), "Life History and the Historical Moment" (1975), "The Life Cycle Completed" (1987), "Dialogue With Erik Erikson" (1995). Lucrarea sa "Gandhi's Truth" (1969) a primit un Premiu Pulitzer şi National Book Award.

A murit la 12 mai 1994, în Harwich, statul Massachusetts. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.psicologia-online.com