Memorialul Lincoln, construit în forma unui templu neoclasic, pentru a-l onora pe cel de-al 16-lea preşedinte al Statelor Unite, Abraham Lincoln (1861-1865), a fost terminat, dedicat şi prezentat de preşedintele Statelor Unite ale Americii, Warren G. Harding (1921-1923), care l-a acceptat în numele poporului american.

Dedicarea Memorialului Lincoln a avut loc de Ziua Decorării (cunoscută în prezent ca Memorial Day). La ceremonie a participat unicul fiu supravieţuitor al lui Lincoln, Robert Todd Lincoln, în vârstă de 78 de ani, au fost prezente aproximativ 50.000 de persoane, iar alte două milioane au ascultat ceremonia în toată ţara prin intermediul radioului, aflat la începuturile funcţionării sale. Printre vorbitori s-au numărat preşedintele Warren G. Harding, fostul preşedinte şi preşedinte al Statelor Unite ale Americii, William Howard Taft (1909-1913) (care a servit şi ca preşedinte al Comisiei Memorialului Lincoln, care a supravegheat proiectarea şi construcţia memorialului) şi dr. Robert Russa Moton, director al Institutului Tuskegee, potrivit www.nps.gov.

Deşi apeluri pentru ridicarea unui monument naţional în onoarea preşedintelui Lincoln au început aproape imediat după asasinarea acestuia (15 apr. 1865), până la aprobarea proiectului a durat decenii. După ce Congresul S.U.A., în 1867, a autorizat construirea unui monument pe teritoriul Capitoliului S.U.A., proiectat de sculptorul Clark Mills, strângerea de fonduri nu s-a putut realiza, în perioada Reconstrucţiei (1865-1877), iar proiectul a eşuat.

Abia în 1911, Congresul a aprobat două milioane de dolari pentru construirea unui memorial naţional, costuri care au ajuns în final la trei milioane de dolari. Pentru selectarea designului arhitectului Henry Bacon, modelat după Partenonul din Atena, Comisia Memorială Lincoln a ocolit mai multe proiecte excentrice propuse de arhitectul John Russell Pope.

Construcţia clădirii a început în 1912 şi apoi a fost oprită în perioada Primului Război Mondial, după care a fost reluată. Designul clasic prezintă 36 de coloane dorice în exterior, simbolizând statele din Uniune la moartea preşedintelui Lincoln. Clădirea măsoară aproximativ 62 m lungime, 40,8 m lăţime şi 30 m înălţime, cu coloane de 44 de picioare. Îmbină piatră din diferite tipuri: marmură albă Colorado Yule pentru exterior, calcar Indiana pentru pereţii interiori, marmură roz Tennessee pentru podea şi marmură Alabama pentru tavan, potrivit www.abrahamlincolnonline.org.

Daniel Chester French, principalul sculptor american la vremea respectivă, a creat faimoasa statuie a lui Lincoln care domină interiorul. Planurile memorialului specificau iniţial o statuie de bronz de 3,65 m, dar s-a dovedit a fi nedimensionată pentru clădirea uriaşă. Statuia finală are 5,79 m înălţime, sculptată din 28 de blocuri de marmură albă Georgia, cântărind 175 de tone. Mai târziu, French a instalat un iluminat special pentru a-i spori vizualizarea.

Deasupra statuii se află inscripţia "În acest templu, ca şi în inimile oamenilor pentru care a salvat Unirea, memoria lui Abraham Lincoln este consacrată pentru totdeauna." În stânga statuii este gravat marele discurs al lui Lincoln, de la Gettysburg, unul dintre cele mai faimoase din istoria Statelor Unite. În dreapta se află al doilea discurs inaugural, din martie 1865, cu câteva luni înainte de moartea preşedintelui, potrivit washington.org.

În camera memorialului se pot observa diferitele pietre folosite la construirea acestuia. Pereţii terasei şi treptele inferioare cuprind blocuri de granit din Massachusetts - treptele superioare, faţada exterioară şi coloanele conţin blocuri de marmură din Colorado - pereţii interiori şi coloanele sunt din calcar Indiana - podeaua este marmură roz Tennessee - plăcile de tavan sunt din marmură Alabama. Aceste materiale de construcţie pot părea întâmplătoare, dar Henry Bacon le-a ales în mod special pe fiecare pentru a spune o poveste specifică: o ţară sfâşiată de război care se poate reuni, nu numai pentru a construi ceva frumos, ci şi pentru a explica reunificarea statelor.

Odată ce acoperişul a fost pus, picturile murale decorative au fost pictate pe vârfurile pereţilor de sud şi nord. Tavanul strălucitor este încadrat de grinzi de bronz, ornamentate cu frunze de dafin şi stejar. Între grinzi sunt panouri de marmură Alabama, saturate cu parafină pentru a le spori transluciditatea. Între decembrie 1919 şi ianuarie 1920, statuia lui Lincoln a fost asamblată şi finalizată. Pe parcursul anului 1921 au fost construite drumuri şi trotuare, au fost plantaţi copaci şi arbuşti, şi a fost însămânţat gazon. Până la inaugurarea din 30 mai 1922, toate lucrările au fost făcute, cu excepţia finalizării piscinei şi a iluminatului interior care au fost finalizate în următorii câţiva ani, potrivit www.history.com/news/lincoln-memorial.

De-a lungul celor aproape 100 de ani de când Memorialul Lincoln a fost dedicat, edificiul şi peisajul din jur au căpătat o semnificaţie dincolo de simpla comemorare a celui de-al 16-lea preşedinte. Devenind una dintre cele mai recunoscute clădiri din lume, Memorialul Lincoln a devenit un simbol al Statelor Unite ale Americii, un fundal pentru sărbătorile naţionale şi scena preeminentă a naţiunii pentru mitinguri şi demonstraţii, în special cele pentru drepturile civile, potrivit www.nps.gov/linc/linc100.htm.

În luna mai 2022, Serviciul Parcului Naţional şi partenerii săi sponsorizează o serie de activităţi de onorare a celor 100 de ani ai moştenirii lui Abraham Lincoln, reliefând semnificaţia şi memoria Memorialului Lincoln ca operă de artă. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: (c) www.nps.gov