Celebrul regizor italian Roberto Rossellini s-a născut la 8 mai 1906, la Roma, fiind fiul lui Angiolo Giuseppe "Beppino" Rossellini, cel care a deschis primul cinematograf din Italia, conform site-ului www.imdb.com.

Şi-a făcut ucenicia ca asistent al cineaştilor italieni, apoi a avut ocazia să facă primul său film, un documentar, "Prélude a l'apres-midi d'un faune", în 1937. Datorită legăturii sale strânse cu criticul şi producătorul de film Vittorio Mussolini, cariera sa a fost înfloritoare în perioada regimului fascist, atunci fiind creată pelicula "Roma citta aperta"/"Roma, oraş deschis" (1945) - care a câştigat Marele Premiu la Cannes. Filmul cuprinde şi aceste înregistrări documentare din perioada războiului şi imprimă stilul cinematografiei italiene postbelice, prin folosirea cadrului natural, dar şi prin prezentarea realistă a vieţii în Italia, din timpul ocupaţiei naziste. Pelicula, având-o ca protagonistă pe actriţa Anna Magnani, în primul său rol important, i-a adus regizorului Rossellini faima internaţională, dar şi statutul de fondator al curentului neorealist.

La scurt timp, au urmat alte două filme neorealiste, "Paisan" (1946), o serie de şase episoade care acoperă perioada războiului în Italia, de asemenea apreciat la nivel mondial, şi "Germania anno zero " (1948, "Germania, anul zero"). Atât în acesta din urmă, cât şi în "India" (1959), Rossellini foloseşte aceeaşi tehnică de reconstruire a realităţii.

Scenariştii filmului "Roma citta aperta", Sergio Amidei şi Federico Fellini, au fost nominalizaţi la premiile Oscar, în 1947, la categoria rezervată celui mai bun scenariu, iar Rossellini, alături de Alfred Hayes, Federico Fellini, Sergio Amidei şi Marcello Pagliero, au fost nominalizaţi la Oscar, în 1950, tot la o categorie rezervată scenariului, pentru filmul "Paisan", precizează site-ul amintit.

"Nu vreau să fac filme frumoase, vreau să fac filme utile", spunea Rossellini, adăugând: "Încerc să surprind realitatea, nimic altceva". Acest lucru l-a determinat să distribuie în filme deseori actori neprofesionişti, apoi să-şi adapteze scenariile în funcţie de poveştile lor de viaţă, pentru a spori sensul realismului.

Regizorul şi-a manifestat interesul faţă de aspectele religioase în peliculele "Francesco, giullare di Dio" (1950), iar în "Stromboli, terra di Dio" (1950) şi în "Viaggio in Italia" (1954) explorează tema libertăţii. În acestea din urmă, protagonistă a fost celebra actriţă Ingrid Bergman.

Următoarele filme ale lui Rossellini, "Il generale della Rovere" (1959), "Viva l'Italia" (1960), "Era notte a Roma" (1960) şi "Vanina Vanini" (1961) sunt exemplificatoare pentru una dintre temele recurente ale regizorului, patriotismul. Pe parcursul anilor '50-'60, Rossellini a regizat şi o serie de spectacole de teatru, dar şi producţii pentru televiziune, dintre care se remarcă filmul biografic "Socrate" (1971), notează www.imdb.com.

Creaţia sa, ca şi cea a regizorilor Vittorio De Sica şi Luchino Visconti, a schimbat cinematografia italiană. Regizorul american Elia Kazan atribuia neorealismului propria evoluţie ca realizator de film.

Rossellini a avut o relaţie cu actriţa Ingrid Bergman încă din perioada în care fiecare dintre ei era căsătorit cu altcineva. Mai târziu cei doi au divorţat de partenerii lor şi s-au căsătorit, având împreună trei copii. După ce Rossellini a plecat în India, pentru a ajuta la revitalizarea cinematografiei indiene, a cunoscut-o acolo pe scenarista Sonali Senroy Das Gupta, începând o relaţie cu aceasta. Regizorul a divorţat de Bergman şi s-a căsătorit cu Das Gupta, mai scrie site-ul www.imdb.com.

Roberto Rossellini a continuat să lucreze până spre sfârşitul vieţii, ultimul său proiect fiind "Il messia" (1975). A murit la 3 iunie 1977, la Roma. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Cristian Anghelache, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.imdb.com