Centrul istoric al Vienei a fost înscris în anul 2001 în lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO, potrivit paginii de internet a organizaţiei, http://whc.unesco.org. În anul 2017, centrul Vienei a fost înscris în Lista Patrimoniului Mondial "în pericol".

Situată pe Dunăre în partea de est a Austriei, Viena s-a dezvoltat din aşezările celtice şi romane timpurii într-un oraş medieval şi baroc, fiind, pe rând, capitală a Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană, a Imperiului Austriac, a Imperiului Austro-Ungar şi, în prezent, a Republicii Austria, notează www.globi.ro.

A jucat un rol esenţial ca centru muzical european de vârf, de la marea epocă a clasicismului vienez până la începutul secolului al XX-lea. Centrul istoric al Vienei este bogat în ansambluri arhitecturale, inclusiv castele şi grădini în stil baroc, precum şi Ringstrasse de la sfârşitul secolului al XIX-lea (stil urbanistic istoric ce reprezintă un drum circular ce încadrează districtul Innere Stadt), fiind mărginită de clădiri măreţe, monumente şi parcuri. Proprietatea este alcătuită din nucleul medieval al oraşului (fondat pe aşezarea romană), principalele ansambluri baroce cu dispoziţiile lor axiale şi construcţiile Gründerzeit (perioadă istorică a Europei Centrale, în care burghezia a dobândit rolul de lider cultural) de la începutul perioadei moderne.

La începutul secolului al XII-lea aşezarea s-a extins dincolo de zona de apărare romană, care a fost demolată. În timpul conflictelor cu otomanii din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, zidurile oraşului medieval, care înconjurau o suprafaţă mult mai mare, au fost reconstruite şi prevăzute cu bastioane. Acesta a rămas nucleul Vienei până când zidurile medievale au fost demolate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Centrul oraşului conţine o serie de clădiri din epoca medievală, inclusiv Schottenkloster, cea mai veche mănăstire din Austria, bisericile Maria am Gestade (una dintre principalele structuri gotice), Michaelerkirche, Minoritenkirche şi Minoritenkloster din secolul al XIII-lea şi catedrala Sfântul Ştefan, care datează din secolele al XIV-lea şi al XV-lea. În aceeaşi perioadă s-au construit şi ansambluri civice, cum ar fi părţi iniţiale ale Palatului Hofburg. În timp ce ansamblurile monahale erau în general construite din piatră, devenind parte a apărării oraşului medieval, cartierele de locuit erau din lemn şi au suferit incendii frecvente.

În 1683, Viena a devenit capitala Imperiului Habsburgic şi s-a dezvoltat rapid, devenind un oraş baroc impresionant, menţionează site-ul UNESCO. Caracterul baroc a fost exprimat în special în amenajările mari ale palatului, cum ar fi Palatul Belvedere şi ansamblul grădinii. Un număr tot mai mare de palate noi au fost construite de familiile nobiliare, iar multe clădiri medievale existente, biserici şi mănăstiri au fost modificate şi au primit caracteristici baroce, fiind adăugate clădiri administrative reprezentative. Mai multe clădiri istorice vieneze sunt acum asociate cu reşedinţa unor personalităţi importante precum Mozart, Beethoven şi Schubert, când oraşul a jucat un rol esenţial ca centru european de top pentru muzică.

O nouă fază în istoria Vienei a avut loc când cele 34 de suburbii ale sale au fost încorporate în citadelă şi împăratul a ordonat demolarea fortificaţiilor din jurul oraşului interior. S-a profitat de ocazie pentru a crea unul dintre cele mai semnificative ansambluri din secolul al XIX-lea din istoria urbanismului, care a influenţat foarte mult restul Europei în această perioadă crucială de dezvoltare socială şi economică. În 1874, complexul Hofburg a fost extins cu adăugarea Neue Hofburg, un "Forum Imperial", şi a fost unit cu mari complexe muzeale într-un singur ansamblu. Burgtheater, parlamentul, primăria şi universitatea au format un alt ansamblu legat de aceste structuri. La aceasta s-a adăugat Opera de stat precum şi un număr mare de clădiri publice şi private de-a lungul Ringstrasse, pe linia zidurilor oraşului care au fost demolate. Sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea sunt mărturia contribuţiilor creative ulterioare ale designerilor, artiştilor şi arhitecţilor vienezi în perioadele Jugendstil (Art Nouveau), Wiener Secession şi mişcarea modernă timpurie în arhitectură.

UNESCO arată, astfel, că trei perioade cheie ale dezvoltării culturale şi politice europene - Evul Mediu, perioada Barocă şi Gründerzeit - sunt excepţional de bine ilustrate de moştenirea urbană şi arhitecturală a Centrului istoric al Vienei în cele de 371 de hectare. Zona tampon de 462 hectare protejează proprietatea înscrisă în patrimoniul UNESCO. Aproximativ 75% din centrul Vienei se află în proprietate privată, 18% în proprietate publică şi 7% este deţinută de Biserica Romano-Catolică. Diverse instrumente legale atât la nivel federal, cât şi la nivel municipal/provincial, cum ar fi Legea Federală pentru Protecţia Monumentelor şi Codul Municipal al Construcţiilor, protejează Centrul istoric al Vienei şi zona sa tampon. Părţi din Viena intră sub incidenţa Legii de conservare a naturii de la Viena. Alte instrumente juridice, cum ar fi Legea garajelor şi Legea privind conservarea copacilor, sunt de asemenea relevante. În plus, au fost adoptate un Plan de utilizare a terenurilor şi Planuri de dezvoltare urbană ca instrumente de planificare. Planul de management, elaborat în 2002, se referă la cele două proprietăţi ale Patrimoniului Mondial UNESCO din Viena: Centrul istoric şi Palatul şi Grădinile Schönbrunn.

Susţinerea atributelor care demonstrează în timp valoarea universală excepţională, autenticitatea şi integritatea proprietăţii necesită abordarea provocărilor legate de presiunile de dezvoltare, impactul vizual şi modernizarea care apar în contextul dezvoltării urbane într-o capitală prosperă, aminteşte UNESCO. Astfel de provocări au dus la adoptarea în 2005 a "Memorandumului de la Viena", recunoscut la nivel internaţional, privind gestionarea peisajelor urbane istorice. De atunci, autorităţile de planificare din capitala austriacă au acordat o atenţie deosebită politicilor de conservare noi, durabile şi adecvate. UNESCO precizează, însă, că trebuie continuate eforturile pentru a asigura coerenţa noilor dezvoltări urbanistice cu Valoarea Universală Excepţională a Centrului istoric al Vienei, în special a clădirilor înalte din afara zonei tampon.

De altfel, în 2017, Centrul istoric al Vienei a fost înscris în Lista Patrimoniului Mondial "în pericol", din cauza unor proiecte de construcţie a unor imobile de mare înălţime şi a unui club de patinaj, relatează AFP. Centrul istoric al Vienei prezintă un larg evantai de stiluri arhitectonice din Evul Mediu, baroc - din perioada în care oraşul era capitala Imperiului Habsburgic - sau Art Nouveau şi a jucat "un rol fundamental în calitate de mare oraş al muzicii europene", a explicat UNESCO. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: whc.unesco.org