Ortodoxe
Sf. Cuv. Pahomie cel Mare; Sf. Ier. Iacob Putneanul, mitropolitul Moldovei
Duminica a 4-a după Paşti

Greco-catolice
Duminica 4 după Paşti. Sf. cuv. Pahomie cel Mare; Sf. aep. Ahile al Larissei, Taumaturgul

Romano-catolice
Duminica a 5-a a Paştelui
Sf. Isidor Plugarul


Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare este pomenit în calendarul creştin ortodox la 15 mai.

Originar din Tebaida de Sus, Egipt, Sfântul Pahomie este considerat întemeietorul monahismului cenobitic (tradiţie monahală caracterizată prin viaţa în comun a călugărilor).

Sfântul Pahomie a cunoscut creştinismul ca soldat în armata cezarului Maximian Daia. După terminarea stagiului militar, s-a botezat şi s-a dedicat vieţii ascetice pe lângă eremitul Palamon.

A constatat atunci că ascetismul sever practicat de anahoreţi nu este benefic pentru monahii neexperimentaţi care nu puteau să îşi formeze un caracter altruist trăind singuri.

Din acest motiv, în jurul anilor 320, 325, a întemeiat o comunitate monastică alcătuită din pustnici, care urmau să ducă o viaţă ascetică sub îndrumarea unui stareţ. Aşezământul a fost ridicat în apropiere de satul Tabana, pe o insulă de pe Nil, în Egiptul de Sus. Întreaga activitate în această mănăstire cu viaţă de obşte se desfăşura după un regulament strict, o "pravilă" obligatorie pentru toţi, iar principiul călăuzitor era întreţinerea "sfintei comuniuni" ca toţi să-i fie unuia de ajutor şi fiecare să fie sprijin tuturor.

Obştea monahală condusă de Sfântul Pahomie s-a mărit în timp atât de mult, încât a fost necesară înfiinţarea unor noi mănăstiri. Astfel, o parte dintre monahii de la Tabana a fondat o nouă mănăstire în apropiere de Phbow, devenită ulterior centrul administrativ şi spiritual al mănăstirilor pahomiene. Acolo s-a mutat şi Sfântul Pahomie, care la sfârşitul vieţii sale conducea obştile monahale din 11 mănăstiri.

* Sfântul Iacob de la Putna a intrat în viaţa monahală de la 12 ani, a ajuns egumen al Mănăstirii Putna, episcop de Rădăuţi, mitropolit al Moldovei (1750-1760).

Rugăciunile şi activităţile sale au fost îndreptate în primul rând spre binele familiei, creşterea şi educaţia copiilor şi ajutorarea săracilor şi a celor în nevoi. Este al doilea mare ctitor al Mănăstirii Putna şi ctitor la mai multe biserici şi mănăstiri.

A tipărit primul Abecedar din Moldova (1755), s-a îngrijit de înfiinţarea spitalului Sfântul Spiridon din Iaşi (1757) şi a primei şcoli rurale din Moldova, în satul Putna (1759).

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa din 6-7 iunie 2016, a hotărât canonizarea Sfântului Iacob Putneanul, cu ziua de prăznuire la 15 mai. (surse: vol. "Vieţile Sfinţilor"; "Istoria monahismului ortodox românesc de la începuturi până în prezent", vol. I, Ed. Basilica, 2014; https://www.putna.ro/) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Doina Lecea)