Madeleine Albright, prima femeie secretar de stat a Statelor Unite ale Americii, s-a născut la 15 mai 1937, la Praga, în fosta Cehoslovacie. Marie Jana Korbelova (numele său adevărat) era cel mai mare dintre cei trei copii ai lui Josef şi Anna (Speeglova) Korbel. Tatăl său era ataşat de presă la Ambasada Cehiei în Belgrad, pe atunci, Iugoslavia, şi a lucrat pentru primul preşedinte democrat al Cehoslovaciei, Tomas G. Masaryk (1918-1935), precum şi pentru succesorul său, Edvard Benes (1935-1938; 1945-1948), potrivit https://www.nytimes.com/.

Invadarea Cehoslovaciei în 1939, de către trupele naziste, l-a determinat pe Josef Korbel să fugă la Londra, unde a lucrat pentru guvernul Benes, aflat de asemenea în exil. Aici, s-au născut ceilalţi doi copii ai familiei, Katherine şi John. Alături de londonezi, familia a îndurat raidurile aeriene ale Luftwaffe din 1940-1941. Cu o încheiere imprevizibilă a războiului, în care soarta familiilor evreieşti într-o Europă nazistă postbelică era prea înfiorătoare, familia Korbels s-a convertit la romano-catolicism în 1941. Şi-au botezat copiii, au respectat rituri şi sărbători catolice, inventând un trecut în vederea protejării lor. Abia după ce a devenit secretar de stat, în 1997, Madeleine Albright a acceptat dovada că, aşa cum bănuia de multă vreme, originea ei etnică şi religioasă nu era ceea ce crezuse. Tot atunci, ea a mai descoperit că 26 de membri ai familiei, inclusiv trei bunici, au fost ucişi în Holocaust, conform https://www.biography.com/.

Madeleine Albright şi liderul palestinian Yasser Arafat, înainte de convorbirile bilaterale avute la reşedinţa ambasadorului american din Berna, Elveţia, 15 noiembrie 1997.

Foto: (c) ALESSANDRO DELLA VALLE/EPA

După război, familia Korbel s-a întors la Praga. Josef Korbel a devenit ambasadorul Cehiei în Iugoslavia, iar familia sa i s-a alăturat la Belgrad. Marie a fost trimisă la o şcoală privată din Elveţia, numele său fiind schimbat în Madeleine. Când comuniştii au preluat puterea la Praga, în 1948, Korbel a fost forţat să demisioneze şi a devenit din nou un om căutat. Nedorind să se întoarcă la Praga, s-a alăturat unei comisii a Naţiunilor Unite şi şi-a trimis familia mai întâi la Londra şi apoi în Statele Unite ale Americii. Familia s-a reunit la New York, a primit azil politic şi s-a stabilit la Denver, unde Josef Korbel a devenit profesor la Universitatea din Denver.

La Kent School for Girls, Madeleine Korbel a fondat un club de relaţii internaţionale, absolvind în 1955. Patru ani mai târziu îşi încheia studiile la Colegiul Wellesley, cu rezultate excepţionale în domeniul ştiinţelor politice. Madeleine Korbel a devenit cetăţean american în 1957.

Efectuând un stagiu pe perioada verii la publicaţia "The Denver Post", ea l-a cunoscut pe Joseph Medill Patterson Albright, nepotul lui Joseph Medill Patterson, care a fondat "The Daily News of New York" şi al Aliciei Patterson, fondatoarea şi redactorul publicaţiei "Newsday" din Long Island. În 1959, Madeleine Korbel s-a căsătorit cu Joseph Albright. Cuplul a avut trei fiice, gemenele Alice şi Anne şi pe Katie. Cei doi au divorţat în 1983.

În 1962, Madeleine Albright şi-a început activitatea postuniversitară la Şcoala de Studii Internaţionale Avansate "Paul H. Nitze", o secţie a Universităţii "Johns Hopkins" din Washington. La Universitatea Columbia, ea a obţinut un master în afaceri internaţionale în 1968 şi un doctorat în 1976.

A intrat în politică în 1972, strângând fonduri pentru campania prezidenţială pierdută a senatorului Edmund S. Muskie din Maine, un prieten de familie. După victoria prezidenţială a lui Jimmy Carter din 1976, Zbigniew Brzezinski, consilier pentru securitate naţională, a recrutat-o pe fosta studentă de la Columbia, Madeleine Albright, ca membru al Consiliului de Securitate Naţională (1978-1981). Tot în timpul Administraţiei Jimmy Carter, a fost membru al personalului Casei Albe, responsabilă cu legislaţia privind politica externă. Apoi, în 1989, a devenit preşedinte al Centrului pentru Politică Naţională, o organizaţie de cercetare non-profit înfiinţată în 1981, de reprezentanţi ai zonei guvernamentale, industrie, muncă şi educaţie.

Madeleine Albright a fost consilier pe politică externă, în cursa prezidenţială din 1984, al candidaţilor democraţi la preşedinţie Walter Mondale şi Geraldine Ferrero, iar în 1988 a îndeplinit aceeaşi funcţie în staff-ul candidatului Michael S. Dukakis, potrivit http://www.notablebiographies.com.

Madeleine Albright suţine un discurs la Universitatea din Varşovia, Polonia, 8 martie 2019.

Foto: (c) RADEK PIETRUSZKA/EPA

În 20 noiembrie 1993, la preluarea oficială de către Bill Clinton a funcţiei de preşedinte al SUA, Madeleine Albright a fost numită reprezentantul permanent al SUA la Organizaţia Naţiunilor Unite. Şi-a prezentat scrisorile de acreditare la 6 februarie 1993. De asemenea, a fost membru al Cabinetului preşedintelui Clinton şi al Consiliului Securităţii Naţionale, conform http://secretary.state.gov/.

După alegerile de la 5 noiembrie 1996, în urma cărora preşedintele în funcţie Bill Clinton a obţinut un al doilea mandat la Casa Albă, fostul secretar de stat Warren Christopher şi-a anunţat demisia. La 5 decembrie 1996, Madeleine Albright a fost nominalizată de către preşedintele Clinton pentru funcţia de secretar de stat. După confirmarea sa în unanimitate de către Senatul SUA, Madeleine Albright a depus oficial jurământul devenind cel de-a 64-lea secretar de stat al SUA, fiind însă prima femeie deţinătoare a acestei funcţii din istoria SUA. A preluat oficial funcţia la 23 ianuarie 1997. Mandatul de patru ani s-a încheiat în ianuarie 2001, conform http://secretary.state.gov/.

Madeleine Albright s-a remarcat ca diplomată cu un discurs dur, fiind personajul central al politicii externe a SUA în deceniul dintre sfârşitul Războiului Rece şi începerea Războiului împotriva terorismului declanşat de atacurile de la 11 septembrie 2001. Ea a susţinut extinderea NATO, a făcut presiuni pentru ca alianţa să intervină în Balcani pentru a opri genocidul şi epurarea etnică, a încercat să reducă programele de înarmare nucleară şi a susţinut, cu dârzenie, drepturile omului şi democraţia în întreaga lume.

La sfârşitul mandatului de secretar de stat al SUA, Madeleine Albright a devenit preşedinte al Consiliului director al Institutului Naţional Democratic. Apoi a optat pentru funcţia de asociat de onoare la compania farmaceutică Merck, cu care a lucrat frecvent şi a participat la întâlnirile organizate de aceasta. A fost, de asemenea, preşedinte al Albright Stonebridge Group şi al Albright Capital Management, o firmă de consultanţă în investiţii axată pe pieţele emergente, potrivit http://www.albrightstonebridge.com.

În 2013, a fost recompensată cu Premiul suedez "Anna Lindh" fiind considerată "un lider feminin, unic", conform unui comunicat al Fondului "Anna Lindh" care administrează premiul, citat de AFP.

A fost profesor în cadrul Şcolii de Afaceri Externe a Universităţii Georgetown. În calitatea sa de profesor şi director al programului "Femei în diplomaţie", a fost responsabilă de elaborarea şi implementarea programelor menite să consolideze oportunităţile profesionale ale femeilor în afacerile internaţionale. Madeleine Albright a condus atât Institutul Naţional Democratic pentru Afaceri Internaţionale cât şi Pew Global Attitudes Project şi a fost preşedinte al Fundaţiei pentru burse "Truman". De asemenea, a făcut parte din Consiliul pentru politica de apărare a Departamentului american al Apărării, un grup însărcinat cu furnizarea de consultanţă independentă, informaţii şi concluzii, secretarului apărării. A deţinut funcţii şi în cadrul consiliilor de conducere ale Institutului Aspen şi Centrului pentru Progresul American. Secretarul general al NATO, Anders Fog Rasmussen, i-a oferit, în 2009, conducerea unui grup de experţi însărcinat cu elaborarea principalelor linii politice ale Noului Concept Strategic al NATO.

Pe lângă memoriile sale cuprinse în volumul ''Madam Secretary: A Memoir'' (2003), Madeleine Albright a mai scris: "The Mighty and the Almighty: Reflections on America, God, and World Affairs" (2006), "Memo to the President: How We Can Restore America's Reputation and Leadership" (2008), "Read My Pins: Stories from a Diplomat's Jewel Box" (2009), "Prague Winter: A Personal Story of Remembrance and War, 1937-1948" (2012), "Fascism: A Warning" (2018, scrisă împreună cu Bill Woodward). Ultima sa carte, "Hell and Other Destinations: A 21st-Century Memoir", de asemenea, scrisă împreună cu Bill Woodward, a fost publicată în 2020, conform https://www.nytimes.com/.

Fostul secretar de stat american Madeleine Albright a efectuat vizite, în România, în 2002, prilej cu care Preşedinţia României i-a conferit Ordinul Naţional ''Serviciul Credincios'' în grad de Mare Cruce, apoi, în 2004 şi 2008.

În 2012, a primit Medalia prezidenţială pentru Libertate, cea mai înaltă distincţie civilă a SUA, din partea fostului preşedinte Barack Obama (2009-2017), notează https://www.nytimes.com/.

România a găzduit, în iunie 2020, Conferinţa aniversară a Comunităţii Democraţiilor, desfăşurată în sistem videoconferinţă, în contextul exercitării preşedinţiei române a Comunităţii Democraţiilor (2019-2021). Conferinţa la nivel înalt a marcat 20 de ani de la semnarea Declaraţiei de la Varşovia, documentul fondator al Comunităţii Democraţiilor, iar Madeleine Albright, fostul secretar de stat american şi fondator al Comunităţii Democraţiilor, a fost invitatul special al evenimentului.

În acelaşi an, în octombrie, reprezentanţii Muzeului Evreiesc din Berlin au anunţat că fostul secretar de stat american Madeleine Albright şi renumitul pianist Igor Levit sunt câştigătorii ediţiei din 2020 a Premiului pentru Înţelegere şi Toleranţă. "În calitatea sa de personalitate politică, profesoară şi scriitoare, Madeleine Albright rămâne o voce indispensabilă în zilele noastre", preciza juriul într-un comunicat publicat pe site-ul muzeului german.

Funeralii fostului secretar de stat al SUA Madeleine Albright, Catedrala Naţională, Washington, SUA, 27 aprilie 2022.

 Foto: (c) Brendan Smialowski/Pool via REUTERS

Madeleine Albright, prima femeie care a ocupat funcţia de secretar de stat în guvernul SUA, a încetat din viaţă la 23 martie 2022, la vârsta de 84 de ani. La funeraliile, care au avut loc la 27 aprilie 2022, în Catedrala Naţională din Washington şi care au fost transmise în direct la televizor, au asistat peste 1.400 de persoane. Alături de preşedintele în funcţie al SUA, Joe Biden, s-au aflat foştii preşedinţi Barack Obama şi Bill Clinton. La funeralii au mai asistat Hillary Clinton, ea însăşi fost secretar de stat, actualul deţinător al funcţiei, Antony Blinken, precum şi responsabili parlamentari precum democrata Nancy Pelosi şi republicanul Mitch McConnell. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru, editor online: Alexandru Cojocaru)