Catedrala Linköping, situată în oraşul omonim, este considerată una dintre cele mai impresionante clădiri medievale din Suedia, turnul său impunător fiind unul dintre reperele celebre ale oraşului suedez. Este cea mai înaltă clădire, vizibilă din aproape tot centrul oraşului, notează site-ul https://visitlinkoping.se/.

Edificiul este o biserică luterană şi sediul Episcopiei din oraşul Linköping, ataşat Bisericii Suediei.

Istoria catedralei datează din secolul al XI-lea, încă de atunci oamenii venind să se roage aici. Prima biserică a devenit prea mică după 100 de ani şi s-a decis construirea uneia mai mari. Lucrările la catedrală au reînceput, astfel, în anul 1230, la iniţiativa episcopului Bengt din familia Folkunga, care a primit permisiunea Papei de a se extinde, în timp ce bazilica veche nu a fost, iniţial, dărâmată. Următoarea extindere a bisericii a fost făcută după încoronarea lui Valdemar I al Suediei, în 1251, când a fost construită clădirea principală. Edificiul a fost finalizat în 1520. Uşa de nord este cea mai veche parte a bisericii, împreună cu arcul roman din cor, unde atârnă crucifixul mare de triumf, scriu site-urile https://visitlinkoping.se şi https://www.svenskakyrkan.se/.

La începutul secolului al V-lea, au fost construite capelele în stil gotic, cu ferestre mari şi stele boltite, dedicate Sfântului André (apoi Sfintei Mariii), Sfântului Nicolae şi Sfântului Toma.

Nu se ştie exact cum arăta interiorul catedralei medievale, dar resturile de vopsea de pe figurile de piatră şi din arcade arată că a avut o pictură foarte bogată. Pot fi reperate, însă, crucifixul din secolul al XIV-lea, care se află deasupra altarului central, şi cristelniţa din bronz, care este o lucrare germană din secolul al XV-lea, mai informează https://www.svenskakyrkan.se/.

După Reforma din secolul al XVI-lea, în biserică au izbucnit mai multe incendii, care au distrus o mare parte din echipamentul acesteia. Edificiul a fost reparat ulterior.

În prezent, camera principală a catedralei este luminoasă şi aerisită, iar decoraţiunile şi accesoriile din diferite epoci se îmbină armonios. Crucifixul medieval, impunătorul amvon baroc, tabloul primitor al lui Henrik Sörensen, fereastra cu Fecioara Maria gravată a Lisei Bauer şi toate celelalte opere de artă arată un interior care a trecut prin istorie şi este încă plin de viaţă.

Catedrala are, la exterior, patru clopote (în trecut, avea mai multe): Sfântul Laurenţiu, Clopotul Spânzuraţilor, Clopotul Mare şi Cler Clopotul. Clopotul mare cântăreşte aproximativ 5 tone, turnat în 1624, în 1667, 1668, 1764 (a căzut două etaje în 1844, dar fără a fi deteriorat). Acoperişul este acoperit cu placare de cupru. Coroziunea a creat culoarea verde a întregului.

Turnul catedralei are 107 metri înălţime şi a fost adăugat mult mai târziu, fiind finalizat în 1885-1886, perioadă în care au fost adăugate şi clopotniţa şi faţada de vest. Turnul, proiectat în stil neogotic şi iniţial fără pictură, a fost pictat în 1886 de Helgo Zettervall. O sută de ani mai târziu, în 1986, a fost adăugat un mozaic, creat de artistul Bengt Olov Kälde, care îi înfăţişează pe Mântuitorul Iisus Hristos întronat, înconjurat de Fecioara Maria şi Ioan Botezătorul, împreună cu sfinţii patroni ai catedralei, Sf. Petru şi Pavel, sfinţii din Östergötland, Sf. Birgitta şi Nicolaus Hermanni, pe un fundal cu mozaicuri de aur. Sfântul Petru şi Sfânta Birgitta se regăsesc şi ca statui pe pereţii exteriori ai construcţiei, mai informează site-ul catedralei, https://www.svenskakyrkan.se/.

Biserica este deschisă pe parcursul întregului an, în fiecare zi a săptămânii. Catedrala oferă, zilnic, pe timpul verii, tururi gratuite. AGERPRES/(Documentare - Ionela Gavril, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.svenskakyrkan.se