Regizorul Fred Zinnemann s-a născut la Viena, la 29 aprilie 1907. A primit cinci nominalizări la Oscar pentru cel mai bun regizor pentru peliculele: în 1978 pentru - "Julia" (1977), în 1961 pentru -"The Sundowners" (1960), în 1960 pentru - "The Nun's Story" (1959), în 1953 pentru - "High Noon" (1952) şi în 1949 pentru - "The Search" (1948).

De asemenea, a câştigat trei premii Oscar pentru cel mai bun film şi cel mai bun regizor: în 1967 pentru - "A Man for All Seasons" (1966), în 1954 pentru - "From Here to Eternity" (1953), în 1952 pentru cel mai bun documentar - "Benjy" (1951), potrivit imdb.com.

Filmele sale au cuprins diferite genuri, inclusiv western, thriller de război şi crime, adaptări ale pieselor de teatru şi film negru. La început şi-a dorit să fie violonist, dar s-a îndreptat spre Universitatea din Viena pentru a studia ştiinţe juridice. În timp ce studia la universitate, a fost impresionat de filmele americane şi a decis să devină regizor de film.

S-a implicat în industria cinematografică din Europa şi, în cele din urmă, a plecat în 1927 în Franţa pentru a studia regie de film la Ecole Technique de Photographie din Paris, potrivit www.thefamouspeople.com. Era cunoscut pentru atmosfera realistă pe care o reproducea în filmele sale şi insista ca locaţiile să fie reale pentru realizarea cadrelor. Nu s-a înclinat niciodată în faţa regulilor făcute de studiouri şi şi-a asumat riscuri făcând filme în moduri pe care nimeni nu le încercase anterior.

A fost, iniţial, cameraman pentru Robert Siodmak în Germania, la realizarea documentarului "Menschen am Sonntag" ("People on Sunday") în 1930. Şi-a început activitatea la Hollywood ca figurant în filmul "All Quiet on the Western Front", regizat de Lewis Milestone în 1930. La începutul anilor 1930 a devenit asistent de regizor al lui Robert J. Flaherty. A început să facă documentare, debutul fiind reprezentat de "Los Redes" sau "The Wave" (1936), filmate în locaţii din Mexic cu actori locali.

A semnat cu Metro-Goldwyn-Mayer Inc. (MGM) în 1937. Anul următor, a făcut filmul "That Mothers Might Live". În 1942, Zinnemann a lucrat cu Jack Chertok la realizarea lungmetrajelor "Kid Glove Killer", o poveste misterioasă despre un chimist poliţist, interpretat de Van Heflin, care rezolvă o crimă. A făcut şi "Eyes in the Night" în acelaşi an.

În 1944 a realizat primul său film cu buget mare, "The Seventh Cross", în care a jucat pe Spencer Tracy, unul dintre cei şapte evadaţi dintr-un lagăr de concentrare nazist. În 1947, a făcut câteva comedii "Little Mr. Jim" şi "My Brother Talks to Horses", având în rol principal starul copil, Butch Jenkins. Următorul său proiect a fost "The Search" în 1948, o poveste despre un soldat american staţionat la Berlin, interpretat de Montgomery Clift, care încearcă să adopte un supravieţuitor german de nouă ani, interpretat de Ivan Jandl.

A făcut un alt film de război, "Act of Violence", în 1948, cu Robert Ryan, un veteran de război infirm, care încearcă să se răzbune pe un fost ofiţer pentru că şi-a trădat plutonul când era prizonier de război. Următorul său film despre război a fost "The Men", în 1950, cu Marlon Brando şi logodnica lui Terersa Wright, bazat pe o poveste a lui Carl Foreman. Filmul "Teresa" (1951) a fost despre soţia italiană a unui soldat american care s-a confruntat cu probleme sociale după ce a plecat în America.

Westernul "High Noon" realizat de Zinnemann în 1952 a fost un succes uriaş, cu Grace Kellyand şi Gary Cooper, un mareşal al oraşului, care se confruntă cu un puşcăriaş notoriu în căutarea răzbunării. Filmul "The Member of the Wedding" (1952), o adaptare a piesei de Broadway a lui Carson McCuller, cu Julie Harris, Ethel Waters şi Brandon deWilde, a avut succes.

"From Here to Eternity" din 1953 a fost un succes important în box-office despre soldaţii americani chiar înainte de atacul de la Pear Harbor. Filmul i-a avut ca protagonişti principali pe actorii Montogomery Clift, Frank Sinatra, Burt Lancaster, Deborah Kerr şi Ernest Borgnine. Filmul a primit opt premii Oscar, potrivit imdb.com. În 1958 a început să regizeze filmul "The Old Man and the Sea", cu Spencer Tracy în frunte, dar a fost înlocuit de John Sturges ca regizor înainte de finalizarea filmărilor. A realizat "The Nun's Story" în 1959, cu Audrey Hepburn în rol principal, care se alătură Rezistenţei după ce a depăşit ororile spitalului psihic şi brutalitatea nazistă.

În 1961 a fost numit membru al juriului la Festivalul de Film de la Cannes. În 1963, 20th Century Fox a vrut ca el să regizeze "The Day Custer Fell", dar în cele din urmă a abandonat. Filmul "Behold a Pale Horse", realizat în 1964, a fost un eşec de box office. În 1966 a realizat filmul "A Man for All Seasons", care a avut succes. "The Day of The Jackal" (1973) şi "Julia" (1977) au făcut dovada experienţei sale ca regizor.

În 1971 a obţinut premiul "D. W. Griffith Award" şi "Ordinul Artelor şi Literelor" acordat de guvernul francez, în 1982. A primit "U.S. Congressional Lifetime Achievement Award" (1987) şi "John Hudson Award" (1994). A fost numit "Fellow of the British Film Institute" pentru contribuţiile sale semnificative pentru industria filmului.

S-a stins din viaţă la Londra, la 14 martie 1997. AGERPRES/(Documentare - Suzana Cristache Drăgan; editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.imdb.com