Pustnicul Agapie este cel dintâi sihastru cunoscut şi adevăratul ctitor al sihăstriei Agapia Veche.

A trăit mai întâi în obştea Mănăstirii Neamţ, la începutul secolului al XV-lea, unde s-a învrednicit de darul preoţiei. Apoi, iubind rugăciunea şi viaţa pustnicească, s-a retras la linişte în muntele ce desparte Mănăstirea Secu de Mănăstirea Agapia. În acest munte se găseau poieni singuratice şi locuri foarte prielnice vieţii pustniceşti.

În acel loc, s-a nevoit Cuviosul Agapie singur, mulţi ani de zile, în post şi rugăciune, slăvind pe Dumnezeu ziua şi noaptea şi răbdând multe ispite de la diavoli. Apoi, numele lui făcându-se cunoscut, i s-au alăturat câţiva ucenici din obştea Mănăstirii Neamţ, care şi-au construit chilii din lemn în apropierea sa.

S-a închegat astfel prima şi cea mai vestită sihăstrie din jurul Mănăstirii Neamţ.

Înmulţindu-se numărul pustnicilor, se simţea nevoia unei biserici pentru slujbe în zile de sărbători. Cuviosul Agapie a construit atunci, împreună cu ucenicii săi, o mică biserică de lemn, cu hramul "Schimbarea Domnului la Faţă". Aşa a luat naştere pe la jumătatea secolului al XV-lea "Sihăstria lui Agapie", sub povăţuirea acestui mare sihastru.

Numele lui ajunsese vestit şi mulţi călugări şi mireni îl căutau, îi cereau cuvânt de folos şi doreau să-i devină ucenici.

Rânduială din sihăstrie era astfel: toată săptămâna ucenicii lui se nevoiau singuri în munte, iar înainte de sărbători coborau în schit, făceau priveghere de toată noaptea, săvârşeau Sfânta Liturghie şi se împărtăşeau, apoi se retrăgeau din nou la linişte.

Ajungând la vârstă înaintată, Cuviosul Agapie Sihastrul a plecat cu pace la cele veşnice, numărându-se în ceata cuvioşilor părinţi, şi a fost înmormântat lângă biserică.

De la acest cuvios şi-au luat numele cele două Mănăstiri, Agapia Veche şi Agapia Nouă, Poiana lui Agapie, muntele şi pârâul lui Agapie. (sursă: "Patericul Românesc", arhimandrit Ioanichie Bălan; Ediţia a VI-a, revăzută şi îngrijită de arhimandrit Petru Bălan; Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cristian Anghelache, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.doxologia.ro