Regele Willem-Alexander al Olandei (numele complet Willem-Alexander Claus George Ferdinand) s-a născut la 27 aprilie 1967, la Utrecht, fiind primul copil al prinţesei Beatrix şi al prinţului Claus (1926-2002). La naştere a primit titlurile de prinţ al Ţărilor de Jos şi prinţ de Orania-Nassau, Jonkheer van Amsberg. A fost botezat la 2 septembrie 1967, în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Haga, conform site-ului oficial al familiei regale a Ţărilor de Jos, https://www.royal-house.nl/.

Prinţul Willem-Alexander şi-a petrecut copilăria la Castelul Drakensteyn Castle din Lage Vuursche, alături de cei doi fraţi: prinţul Friso (1968-2013) şi prinţul Constantijn (1969). În 1981, familia s-a mutat la Castelul Huis ten Bosch aflat în capitala administrativă a ţării, Haga.

A primit educaţia primară la Şcoala "Nieuwe Baarnse" din Baarn, urmând, la început, liceul din Baarn şi, apoi, Liceul "Eerste Vrijzinnig Christelijk" din Haga. Şi-a completat studiile secundare urmând cursurile Colegiului Atlantic din Ţara Galilor, obţinând diploma de bacalaureat în 1985. Şi-a satisfăcut serviciul militar în cadrul Marinei Regale a Ţărilor de Jos (aug. 1985 - ian. 1987). A fost instruit în cadrul Colegiului Regal Naval al Ţărilor de Jos din Den Helder, după care a servit la bordul fregatelor HNLMS Tromp şi HNLMS Abraham Crijnssen. În 1988, a servit ca ofiţer de serviciu la bordul fregatei HNLMS Van Kinsbergen.

După încheierea serviciului militar, prinţul Willem-Alexander a devenit student la Universitatea Leiden, unde şi-a însuşit cunoştinţe ample asupra unui spectru larg de subiecte, inclusiv istorie generală şi olandeză, istorie economică, ştiinţe politice şi drept constituţional, dreptul CE, dreptul internaţional, drepturile omului şi economie, arată https://www.royal-house.nl/. În timpul anilor de facultate a fost membru al societăţii studenţeşti Minerva. Willem-Alexander şi-a definitivat studiile de licenţă în 1993, cu o lucrare de cercetare pe tema răspunsului Ţărilor de Jos la decizia Franţei din timpul preşedintelui Charles De Gaulle de a se retrage din structura de comandă integrată militară a NATO.

A urmat apoi un program intensiv în care s-a familiarizat cu fiecare faţetă a societăţii olandeze. El a studiat sistemele constituţionale şi juridice şi a învăţat cum funcţionează guvernul central şi alte autorităţi. A vizitat instituţii europene, ministere olandeze şi Înaltele Consilii de Stat. A finalizat un program introductiv extins cu comunitatea de afaceri olandeză şi un Program de dezvoltare avansată la Şcoala de Management Kellogg, Universitatea Northwestern, SUA.

Pasionat de pilotaj, prinţul Willem-Alexander a obţinut, în 1985, licenţa de pilot privat (clasa a doua), urmată de licenţa de pilot comercial în 1987. A zburat ca voluntar în Kenya, mai întâi pentru organizaţia de ajutor medical African Medical Research & Education Foundation (AMREF) şi apoi pentru Kenya Wildlife Service. În 1989, a obţinut o licenţă suplimentară pentru a pilota avioane cu mai multe motoare. De asemenea, are licenţa de pilot militar, care i-a fost oferită de bunicul său, prinţul Bernhard, în 1994. A obţinut licenţa de pilot de transport aerian în 2001. Suveranul este pilot invitat al KLM Cityhopper, care operează zboruri ale membrilor guvernului olandez. În iunie 2017, şi-a obţinut licenţa de a pilota un Boeing 737, fapt ce îi permite să zboare în continuare ca pilot invitat cu KLM, notează site-ul oficial al Casei Regale.

Înainte de a-i succeda mamei sale la tron, la 30 aprilie 2013, prinţul Willem-Alexander a ocupat o serie de posturi specifice într-o serie de domenii, reflectând angajamentul său faţă de societatea olandeză. El a fost întotdeauna interesat în mod special de anumite domenii, inclusiv managementul apei, infrastructură şi tehnologia informaţiei, sport şi apărare.

În 1998 a devenit protectorul Parteneriatului Global pentru Apă, iar din 2000 a fost membru al Comitetului de conducere al Comisiei de Management Integrat al Apei din Olanda, care a devenit, în 2004, Comitetul de Consiliere pentru Apă. A fost preşedinte al Consiliului Consultativ pentru apă şi salubritate al Secretarului General al Naţiunilor Unite (UNSGAB) între 2006-2013. În această calitate, prinţul Willem-Alexander a vizitat numeroase ţări, organizaţii şi a participat la întâlniri internaţionale în vederea atragerii atenţiei asupra problemelor privind apa şi salubritatea publică.

Prinţul Willem-Alexander a fost patronul, între 1995-1998, al Comitetului Olimpic Olandez*Federaţia Olandeză de Sport (NOC*NSF). A fost membru al Comitetului Olimpic Internaţional (CIO), din 1998 şi până în 2013, când a demisionat. În septembrie 2013, la Buenos Aires, a primit Ordinul Olimpic de Aur de la Jacques Rogge, preşedintele de atunci al CIO.

La 30 martie 2001, regina Beatrix şi regele consort Claus anunţau logodna prinţului Willem-Alexander cu Máxima Zorreguieta (n. 17 mai 1971). La 3 iulie 2001, cele două camere ale Parlamentului au adoptat un proiect de lege înaintat de guvern, consimţind această căsătorie. Primarul Amsterdamului, Job Cohen, a prezidat ceremonia căsătoriei civile la Beurs van Berlage, la 2 februarie 2002. A urmat ceremonia religioasă oficiată de reverendul Carel ter Linden şi părintele Rafael Braun la Nieuwe Kerk din Amsterdam. Primul copil al cuplului regal este prinţesa moştenitoare Catharina-Amalia, care s-a născut la 7 decembrie 2003. Au urmat prinţesele Alexia şi Ariane, care s-au născut la 26 iunie 2005, şi respectiv, la 10 aprilie 2007.

 

În calitate sa de Prinţ de Orania, Willem-Alexander a devenit membru al Consiliului de Stat la vârsta de 18 ani. El a participat la întâlnirile săptămânale ale acestuia ori de câte ori îi permitea jurnalul. Prinţul a fost membru al consiliilor de supraveghere ale Băncii Centrale (1998-2010) şi al Muzeului Kröller-Müller (1999-2010). De asemenea, a prezidat Trustul pentru colecţii istorice "House of Orange-Nassau" şi a reprezentat Familia Regală în Consiliul de Administraţie al Domeniilor Regale (2000-2013). Pregătindu-se pentru rolul său de monarh, Willem-Alexander a deţinut, de asemenea, numeroase patronaje şi posturi onorifice în diferite secţiuni ale societăţii.

La 30 aprilie 2013, prinţul Willem-Alexander al Regatului Ţărilor de Jos a devenit cel mai tânăr suveran din Europa, după semnarea de către mama sa, regina Beatrix, a actului de abdicare. Regina Beatrix s-a aflat în fruntea statului olandez începând cu anul 1980, când mama sa, regina Juliana a abdicat, de asemenea în favoarea ei. Bunica sa, regina Wilhelmina, a abdicat, în 1948, în favoarea fiicei sale Juliana.

Monarhul este oficial preşedintele Consiliului de Stat, un rol istoric care este de natură pur simbolică. Consiliul de Stat oferă guvernului şi Parlamentului consiliere independentă cu privire la legislaţie şi guvernare şi este, de asemenea, cea mai înaltă instanţă administrativă a ţării. Pe lângă şedinţele plenare la care participă Regele, Consiliul de Stat este format şi dintr-o Divizie de jurisdicţie administrativă şi o Divizie de consultanţă, la ale căror şedinţe Regele nu participă. În consecinţă, Regele nu este implicat în practică în cele două domenii principale de activitate ale Consiliului. Vicepreşedintele este responsabil de conducerea de zi cu zi a Consiliului de Stat şi prezidează şedinţele acestuia.

Conform Constituţiei, regele, împreună cu miniştrii, formează guvernul. Regele are întâlniri săptămânale cu prim-ministrul, vorbeşte regulat cu miniştrii şi secretarii de stat, semnează toate noile acte ale Parlamentului şi decrete regale şi ratifică (ca parte a guvernului) tratatele internaţionale. La deschiderea sesiunii Parlamentului din a treia zi de marţi a lunii septembrie, el rosteşte "Discursul din partea Tronului", în care guvernul îşi anunţă planurile pentru anul parlamentar care vine.

Constituţia îi cere monarhului să numească, să revoce şi să ia act de depunerea jurământului de către toţi miniştrii şi secretarii de stat. Având în vedere acest rol constituţional şi la cererea Camerei, Regele poate fi ţinut la curent cu toate evoluţiile din procesul de formare. Miniştrii, şi nu monarhul, sunt responsabili pentru actele guvernului, iar miniştrii sunt răspunzători în faţa Parlamentului pentru ceea ce spun şi fac. Miniştrii, care alcătuiesc împreună cabinetul, sunt responsabili de luarea deciziilor.

În plan intern, Regele caută să unească oamenii şi grupurile şi sprijină indivizii şi organizaţiile în eforturile lor de a promova coeziunea socială. În acest rol nepartizan, el dă expresie stării de spirit naţionale predominante în momente de sărbătoare sau doliu. Regele vizitează în mod regulat provinciile şi efectuează alte vizite de lucru pentru a afla problemele care afectează oamenii la nivel local. De-a lungul anului, el călătoreşte în mai multe zone din regat, învăţând despre oportunităţi, posibilităţi şi probleme din diferite provincii, sate şi oraşe.

Regele reprezintă Regatul Ţărilor de Jos în străinătate. El efectuează o serie de vizite internaţionale, adesea însoţit de regina Máxima, şi îi primeşte pe şefii de stat şi de guvern în vizite în Ţările de Jos.

Regele Willem-Alexander are o relaţie specială cu forţele armate olandeze. Până la învestirea sa ca şef al statului, a deţinut gradele de comandor în rezervă al marinei regale olandeze, general de brigadă al armatei regale olandeze şi comandor de aviaţie în rezervă în forţele aeriene olandeze. În calitate de şef al statului şi membru al guvernului, regele nu poate deţine o poziţie în serviciul militar activ al forţelor armate. A fost asistent personal extraordinar pe probleme militare al reginei Beatrix (1990-2013). Până la învestirea sa ca şef al statului, a fost patronul Zilei Veteranilor şi, în calitate de rege, continuă să primească salutul la parada anuală de Ziua Veteranilor organizată la Haga.

Regele are dreptul de a purta uniforma militară la diferite ceremonii, în calitate de fost membru al forţelor armate, însă în locul elementelor distinctive care indică gradul, respectiv al galoanelor şi al epoleţilor, este prezentă insigna regală cu heraldica specifică casei regale olandeze.

În fiecare an, regele efectuează vizite în unităţi şi structuri de comandă ale celor trei forţe armate olandeze şi vizitează, de asemenea, trupele în timpul exerciţiilor sau în timpul misiunilor desfăşurate în afara graniţelor naţionale.

Ziua de 27 aprilie, ziua de naştere a regelui Willem-Alexander, este şi Ziua naţională a Regatului Ţărilor de Jos, sărbătorită sub denumirea de Ziua Regelui. Dacă această zi este duminica, Ziua Regelui este sărbătorită în ziua precedentă. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: Koninklijk Huis /Facebook