Barbu Craiovescu, ban al Craiovei, cel care mai târziu va deveni schimonahul Pahomie, împreună cu fraţii săi au întemeiat spre sfârşitul secolului XV Mănăstirea Bistriţa - Vâlcea. Aşezământul de sub Muntele Parâng, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, a fost înzestrat cu odoare şi toate cele de nevoie, spune părintele Ioanichie Bălan ("Patericul românesc", arhimandrit Ioanichie Bălan, Ed. Mănăstirii Sihăstria, 2005).

Boierii Craioveşti reprezentau una dintre cele mai puternice familii boiereşti din ţară. Li se acordase prin hrisov domnesc dreptul ereditar asupra dregătoriei de ban. După Neagoe Craiovescu, fiul său, Barbu, principalul ctitor al Mănăstirii Bistriţa, a ajuns ban, apoi mare ban.

A deţinut această demnitate până în 10 ianuarie 1520, când s-a retras la ctitoria sa de la Bistriţa, unde s-a călugărit sub numele Pahomie (revista Mănăstiri Ortodoxe - Descoperă Locurile Sfinte, nr. 16)

Odată ridicat aşezământul, ctitorul a adus din Serbia la mănăstirea sa cu mare cheltuială moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul, făcătorul de minuni, ca să fie spre mângâierea călugărilor şi a poporului binecredincios. În tradiţie se spune că sicriul cu sfintele moaşte a fost cumpărat cu bani, după greutate. Dar Cuviosul Grigorie, lăsându-se uşor la cântar, 1-a costat puţin pe fericitul ctitor, spune părintele Ioanichie.

În primul deceniu al secolului al XVI-lea, ctitorul Mănăstirii Bistriţa a reînnoit ctitoria sa dărâmată de Mihnea Vodă, adăugând chilii pentru călugări şi o mică biserică pictată pentru bolniţă.

Renunţând la toate pentru dragostea lui Hristos, acest reprezentant al vechii şi recunoscutei familii a Craioveştilor s-a făcut schimonah în Mănăstirea Bistriţa şi a întrecut pe mulţi cu nevoinţa sa. Căci era foarte râvnitor la cele sfinte, milostiv şi tuturor plecat.

Se spune despre dânsul că, năvălind turcii să fure odoarele mănăstirii, cuviosul singur a luat sicriul cu moaştele Sfântului Grigorie şi 1-a ascuns într-o peşteră din munte.

După ce Cuviosul Pahomie s-a ostenit mulţi ani în plăcere de Dumnezeu, şi-a cunoscut dinainte sfârşitul şi şi-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Hristos, lăsând în urmă o mănăstire binecuvântată cu zeci de călugări. AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: doxologia.ro