Podul Bizkaia sau Vizcaya, cunoscut drept Podul Suspendat, este unul dintre edificiile arhitecturale publice reprezentative ale regiunii basce şi, totodată, un real succes al tehnicii specifice revoluţiei industriale. Se află la vest de Bilbao, în partea de nord a Peninsulei Iberice, conform https://whc.unesco.org.

Meritul ridicării podului aparţine inginerului şi industriaşului francez Ferdinand Arnodin (1845-1924). Localizat în partea de final a traseului Bilbao, în locul unde râul Nervion întâlneşte marea, structura spectaculoasă de fier uneşte cartierele Las Arenas şi Portugalete, potrivit www.bbc.com.

Arhitectul basc Alberto de Palacio, discipol al cunoscutului inginer Gustave Eiffel, şi constructorul Ferdinand Arnodin au conlucrat în prezentarea proiectului, la 12 februarie 1888, pentru realizarea podului. Proiectul modern, care a inspirat demersul şi care a fost transpus în podul cu elemente de avangardism şi aspecte monumentale, a dat curs unei necesităţi economice şi a pus tehnologia acelei perioade în slujba nevoilor societăţii.

După aprobarea de către ministerul însărcinat cu analizarea proiectului, au fost demarate lucrările pentru ca proiectul să devină realitate. Concesiunea a fost cerută la 12 februarie 1890, cu mai puţin de trei luni după înfiinţarea companiei M.A. de Palacio y CIA, companie de construcţii, potrivit https://puente-colgante.com. Lucrările au fost definitivate şi ceremonia deschiderii pentru public a avut loc la 28 iulie 1893.

Cu o înălţime de 45 de metri şi o lungime de 160 de metri, podul îmbină tradiţiile de prelucrare şi construcţie, specifice secolului al XIX-lea, bazate pe utilizarea fierului, cu tehnicile de utilizare a cablurilor de oţel suspendate.

Podul Bizkaya a fost prima construcţie de profil din lume având rol de transport a oamenilor şi autovehiculelor cu ajutorul unei gondole suspendate. A fost folosit drept exemplu pentru poduri similare din Europa, Africa şi America, dintre care doar o parte sunt funcţionale şi în prezent. Prin utilizarea inovatoare a cablurilor de oţel uşoare răsucite, podul este considerat unul dintre proiectele arhitecturale de excepţie realizate din fier ale revoluţiei industriale, potrivit https://whc.unesco.org.

Structura de bază a podului este realizată din patru turnuri de fier, având fiecare câte 61 de metri înălţime, dispuse în perechi pe ambele maluri ale râului Bilbao, constituind pilonii care sunt conectaţi la o pasarelă de 160 de metri lungime aflată la o înălţime de 45 de metri deasupra nivelului apei. Pentru fixarea structurii au fost utilizate opt cabluri, ancorate în zone de pe ambele maluri, în Portugalete şi Getxo, la o distanţă de 110 metri de turnuri. Totodată, turnurile sunt ancorate de cabluri de fier dispuse paralel de-a lungul râului, la o distanţă de aproximativ 60 de metri, conform https://puente-colgante.com. Cele două turnuri sunt astfel organizate pentru primirea turiştilor beneficiind de lifturi.

Pasarela suspendată, de care este atârnată gondola, este conectată la turnuri cu ajutorul celor 70 de cabluri suspendate de oţel care oferă echilibru. Această gondolă transportă pasageri şi autovehicule dintre-o parte în cealaltă a celor două maluri ale râului, conectând cele două oraşe. Gondola este deplasată de un dispozitiv, angrenat de 36 de roţi şi având 25 de metri lungime, care se deplasează pe orizontală de-a lungul unor şine. Dispozitivul este din 1999 şi este acţionat de 12 motoare. Gondola este din acelaşi an şi este cea de-a cincea folosită în istoria podului. Are o capacitate de transport de şase autovehicule, 200 de pasageri (câte 100 în fiecare cameră) şi poate, deopotrivă, transporta 6 motociclete şi biciclete. Centrul de control se află situat la baza unuia dintre stâlpii principali de susţinere, aflat în Portugalete, pentru a oferi o perspectivă bună în desfăşurarea operaţiunilor de transport, indică portalul dedicat podului - https://puente-colgante.com.

Între anii 1939-1941, au avut loc lucrări de reconstrucţie ghidate de inginerul José Juan Aracil, după proiectul lui Luis Alberto Ribed. La 19 iunie 1941, s-a desfăşurat ceremonia de inaugurare pentru darea în folosinţă a lucrărilor realizate.

Instalarea unui sistem performant de iluminat, la 15 martie 1991, constând în peste 900 de surse de lumină, a îmbunătăţit vizibilitatea privind funcţionarea pe timp de noapte începând cu această dată.

În anul 1995, compania care a preluat concesiunea podului a menţionat încă de la început necesitatea introducerii unor schimbări importante dedicate unei bune continuări a furnizării serviciului de transport şi în continuarea conservării monumentului, care se constituie într-un reper edificator al arhitecturii civile din Spania şi de pe mapamond. Au fost realizate, în perioada 1996-2000, lucrări de reparaţii şi consolidare a unor elemente auxiliare ale podului pentru a conferi o siguranţă sporită în ce priveşte exploatarea acestuia.

Un nou sistem de iluminare a fost instalat, în 2001, iar în 2002-2003 au fost desfăşurate lucrări de reparaţii şi întreţinere, potrivit https://puente-colgante.com.

Podul Vizcaya este cel mai vechi pod suspendat din lume încă în funcţiune, destinat transportului public, beneficiind de această posibilitate de transfer între cele două maluri ale unui râu. Localnicii l-au denumit Puente Colgante (podul suspendat). Funcţionează cu un interval de opt minute, timp de 24 de ore pe întreaga durată a anului, conform https://www.worldheritagesite.org.

Pe lângă însemnătatea publică extraordinară în beneficiul comunităţii, podul este, deopotrivă, un monument cultural, aprobat prin Decretul 2003, în acord cu prevederile Legii 7/1990 privind Patrimoniul Cultural Basc. Totodată, comunităţile Getxo şi Portugalete gestionează planuri proprii de dezvoltare în baza cărora zona podului este protejată. Este proprietatea statului spaniol, care prin Ministerul lucrărilor publice şi transportului transferă responsabilităţile Autorităţii Naţionale Portuare, care, la rândul său, deleagă deciziile Autorităţii Portuare Bilbao. Din anul 1996, compania privată El Transbordador de Vizcaya S.L. deţine concesiunea de gestionare a podului, până în anul 2025. Planul de administrare în comun al podului este gestionat de reprezentanţi ai Ministerului Culturii, guvernului basc, Biroului provinciei Bizkaia, consiliilor municipale Portugalete şi Getxo şi Companiei de transport Bizkaia. În baza planului de administrare, a fost constituit un plan instituţional de supraveghere a diferitelor lucrări desfăşurate şi a evenimentelor publice organizate. Totodată, a fost instituit un Consiliu dedicat special desfăşurării proiectelor asumate conform planului, un Comitet de consiliere pentru studii, analize şi cercetare. Există o echipă tehnică care este însărcinată cu punerea în aplicare a planurilor aprobate şi gestionează documentaţia, conform https://whc.unesco.org.

De-a lungul timpului, edificiului i-a fost recunoscută însemnătatea, în gale de profil din lume, prin conferirea unora dintre cele mai importante premii de specialitate.

Considerat o capodoperă tehnică în slujba comunităţii şi un model de arhitectură civilă care s-a constituit într-un reper privind amenajarea unor edificii similare pe mapamond, cu prilejul sesiunii Comitetului mondial al agenţiei specializate a ONU pentru Educaţie, Cultură şi Ştiinţă, din 13 iulie 2006, la Vilnius, Puente Colgante a fost înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.whc.unesco.org