Leonardo Da Vinci s-a născut la 15 aprilie 1452, în regiunea Toscana, conform https://www.leonardodavinci.net/. A rămas cunoscut în istoria umanităţii drept unul dintre cei mai mari artişti şi inventatori prin opera lăsată moştenire şi reprezentativă pentru perioada Renaşterii.

A lucrat ca ucenic, timp de nouă ani, în atelierul lui Andrea del Verrocchio, un renumit sculptor, pictor şi manufacturier, importantă figură în istoria mondială a artei. A avut prilejul, în atelierul aglomerat al lui Verrocchio, să lucreze cu artişti precum Sandro Botticelli, având alături ucenici precum Domenico Ghirlandaio, Pietro Perugino şi Lorenzo di Credi.

Da Vinci şi-a dezvoltat îndemânarea în ce priveşte desenul, pictura şi sculptura, pentru ca în timp ce lucra în jurul atelierului să-şi aprofundeze cunoştinţele în domenii precum mecanica, metalurgia, tâmplăria, proiectele arhitecturale şi chimia. În 1473, când încă se afla la jumătatea anilor de studiu sub coordonarea lui Verrocchio, a definitivat pictura la Santa Maria della Neve. Este una dintre primele sale lucrări.

Desenele aveau să devină o parte esenţială a operei sale, atribuind teme variate acestora, de la invenţii în domeniul tehnicii, explorarea corpului uman sau peisaje. Colaborarea sa cu Verrocchio, până în 1476, este expusă în picturile şi desenele sale din acea perioadă, fiind evidente anumite elemente distincte, precum vitalitatea remarcabilă şi precizia anatomică, potrivit https://www.leonardodavinci.net/.

Perioada de activitate depusă între anii 1477-1499 avea să contribuie la îmbogăţirea operei sale, lăsată moştenire istoriei universale. Similar contemporanilor săi, s-a concentrat pe subiecte religioase, însă a dat curs cererilor de realizare a portretelor. Astfel au apărut ''Ginevra de Benci'', ''Benois Madonna'', ''Adoraţia Magilor'' (aceasta a rămas neterminată şi se află la Galeriile Uffizzi din Florenţa, potrivit https://www.artsy.net.), ''Sfântul Ieronim în Sălbăticie'' (fiind nedefinitivată).

Realizările sale purtau o însemnătate aparte, din punct de vedere istoric, iar prin calitatea inovaţiilor incluse transmiteau unicitate în cadrul convenţiilor de artă specifice anilor 1840. Opera sa ''Fecioara cu Pruncul'' a rămas nedefinitivată, acceptând oferta ducelui de Milano să devină rezident la curtea acestuia.

În timp ce se afla la Milano, a realizat pictura ''Fecioara între stânci'', datată 1483, utilizând într-o simbioză aparte tehnici clasice şi neconvenţionale, impregnând într-o semnătură proprie tehnica ''sfumato'', creionând diferitele elemente distincte cu o pronunţare profundă generând o perspectivă similară unui efect de fum. Tehnica avea să fie îmbunătăţită în operele sale următoare. Demersul său, potrivit portalului https://www.leonardodavinci.net/, se constituia ca argument pentru opere precedente care se deterioraseră rapid, precum ''Cina cea de Taină''. A folosit pictura pe bază de ulei pentru a zugrăvi în această operă pe Mântuitorul înconjurat de apostoli, tehnica sa proprie pe bază de apă nu-i permitea să obţină efectul ''sfumato''. În doar câteva decenii, mare parte din pictură s-a deteriorat la Santa Maria del Grazie. Pânza lui Leonardo Da Vinci încadrată temei ''Cina cea de taină'', aflată în prezent la Muzeul Louvre, reprezintă în mare parte o reproducere a frescei detaliate.

Incursiunea militară franceză asupra oraşului Milano, în 1500, l-a determinat să revină, prin Veneţia şi Mantua, acasă, la Florenţa. În această perioadă, 1500-1519, impresionând prin inovaţiile sale în artă, a realizat un număr semnificativ de picturi comparativ cu anii anteriori. Îmbunătăţindu-şi tehnica, a pictat ''Fecioara cu pruncul şi Sfânta Ana''. Ulterior, primind rugămintea lui Francesco del Giocondo să realizeze un portret al soţiei sale, reuşeşte una dintre cele mai cunoscute capodopere ale Renaşterii şi ale umanităţii ''Mona Lisa''. O serie de istorici, specializaţi în opera marelui artist, apreciază că munca lui Da Vinci pentru realizarea picturii ''Mona Lisa'' ar fi început în jurul anului 1503.

Acceptând sarcina pentru realizarea unei fresce pentru Sala celor 500, la Palazzo Vecchio din Florenza, a tratat scena bătăliei de la Anghiari, lucrarea rămânând însă nedefinitivată. Abordarea sa privind confruntarea de la Anghiari nu s-a păstrat, dar este amintită de o copie a lui Peter Paul Rubens.

Ducele de Milano i-a cerut să realizeze, pe lângă sculpturi, picturi şi fresce, şi proiecte de arme, maşinării şi alte proiecte arhitecturale. Din 1485 şi până în 1490, Leonardo a conceput numeroase studii pe diferite subiecte, incluzând fizica, geometria, mecanica, construcţiile publice, canale (baraje, îndiguiri, pod mobil) şi arhitectura, tematici despre natură, maşinării zburătoare. Studiile sale din această perioadă au abordat proiecte de arme avansate pentru acea epocă, inclusiv un tanc, arbaletă uriaşă şi alte vehicule destinate confruntărilor militare terestre sau un dispozitiv subacvatic asemănător principiilor unui submarin, costum de scufundări, o paraşută similară principiului folosit astăzi în aviaţie, potrivit https://www.mos.org şi https://www.historyhit.com. Concomitent, a reuşit prima sa lucrare destinată studiului anatomiei. Atelierul său din Milano reunea mulţi ucenici şi studenţi care făceau practică în diverse domenii ale artei.

Una dintre cele mai cunoscute pânze ale lui Da Vinci, "Salvator Mundi", care înfăţişează imaginea Mântuitorului dând binecuvântarea sa lumii întregi, a fost vândută, la licitaţie, în noiembrie 2017, de Casa de licitaţii Christie's din New York pentru suma record, destinată unei picturi, de 450,3 milioane de dolari, conform https://news.artnet.com.

Da Vinci a murit la 2 mai 1519, la 67 de ani, în Cloux, zona de centru-vest a Franţei. A fost înmormântat la o biserică din apropierea locului decesului, care, ulterior, avea să fie distrusă în timpul confruntărilor Revoluţiei Franceze. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: leonardodavinci.net