Medicul Ion Făgărăşanu, membru titular al Academiei Române, a lăsat însemnate cercetări în domenii precum patologia şi chirurgia căilor vasculare, ale aparatului urogenital, ale tubului digestiv. A fost primul chirurg român care a introdus colangiografia preparatorie şi primele explorări cu radioizotopi în afecţiunile chirurgicale ale ficatului. A reuşit primele esogastrectomii pe cale toracico-abdominală.

S-a născut la Bucureşti, la 14/27 septembrie 1900, unde a urmat studiile liceale şi superioare (Facultatea de Medicină, 1919-1925). Şi-a luat doctoratul în medicină, în 1927, cu teza "Cercetări anatomice asupra spaţiului prevezical". Şi-a continuat specializarea la Viena (1924) şi la Paris (1932, 1934), potrivit dicţionarului "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003).

La întoarcerea în ţară, a fost, pe rând, preparator la Institutul de Anatomie Descriptivă şi Embriologie al Facultăţii de Medicină din Bucureşti (1921-1923), preparator (1923-1926) şi asistent (1926-1937) la Institutul de Anatomie Topografică şi Chirurgie Experimentală.

A funcţionat ca medic chirurg la Aşezămintele Brâncoveneşti (1931-1937), medic primar chirurg (1935), profesor la Clinica Chirurgicală a Institutului de Medicină din Timişoara (1945-1949), iar din 1949 la Institutul de Medicină şi Farmacie din Bucureşti.

A lăsat însemnate cercetări în domenii variate: anatomia, patologia şi chirurgia căilor vasculare, ale aparatului urogenital, ale tubului digestiv, în special segmentul hepatic şi gastroduodenal. A imaginat şi a realizat procedee şi tehnici chirurgicale, între care utilizarea tehnicilor electronice în diagnostic şi terapie. A fost primul chirurg român care a introdus colangiografia preparatorie şi primele explorări cu radioizotopi în afecţiunile chirurgicale ale ficatului, pancreasului ş.a. A reuşit primele esogastrectomii pe cale toracico-abdominală, a folosit cele dintâi proteze vasculare din material plastic şi primele plastii ale peretelui abdominal cu plasă din material plastic.

Rezultatul cercetărilor sale le-a prezentat în numeroase volume, studii şi comunicări, dintre care menţionăm: "Tratamentul chirurgical actual al hypertiroidiilor" (1937), "Chirurgia ficatului şi a căilor biliare intrahepatice" (1967, în colab.), "La lithiase intrahépatique" (1973), "Depistarea şi diagnosticul precoce al cancerului de ficat" (1973, în colab.), "Probleme de anatomie clinică" (1980) ş.a.

Membru corespondent (2 iulie 195) şi membru titular (21 martie 1963) al Academiei Române, fiind, de asemenea, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale din România (1969) şi membru al mai multor asociaţii şi societăţi medicale, în special de chirurgie, din străinătate: Franţa, Marea Britanie ş.a. A fost distins cu premiile "Oroveanu" (1939) şi "Grozovici" (1940) ale Academiei Române şi cu Premiul "Minerva Medica" (Torino, 1964).

A murit la 11 aprilie 1987, la Bucureşti. AGERPRES/(Documentare - Cerasela Bădiţă, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.romaniamama.ro