La 10 aprilie 1972, se împlinesc cinci decenii de la deschiderea spre semnare a Convenţiei privind armele biologice, document care codifică la nivel internaţional scoaterea în afara legii a activităţilor legate de aceste tipuri de arme.

Cunoscută oficial drept "Convenţia pentru interzicerea dezvoltării, producerii şi depozitării armelor bacteriologice şi a toxinelor precum şi distrugerea lor", a fost supusă dezbaterii şi procesului de negociere în cadrul forumului de dezarmare al Naţiunilor Unite, la Geneva, începând din anul 1969, potrivit www.un.org.

Convenţia are izvor de inspiraţie şi funcţionare în planul codificării juridice Protocolul de la Geneva, cunoscut drept Protocolul pentru interzicerea utilizării în război a substanţelor otrăvitoare, asfixiante şi a altor gaze sau a metodelor bacteriologice de război, semnat la Geneva, în iunie 1925, şi intrat, ulterior, în vigoare, în februarie 1928. A constituit prima piatră de temelie importantă în demersul complex de interzicere a armelor biologice prin excluderea utilizării lor. Statele au semnat Protocolul cu anumite rezerve, însă respectând aplicabilitatea sa şi folosirea armelor biologice şi chimice ca măsuri de retorsiune, potrivit www.un.org.

Negocierile dedicate procesului de dezarmare, după cel de-Al Doilea Război Mondial, au răspuns unei nevoi exprese de gestionare a dosarului sensibil al armelor biologice şi chimice. Discuţiile s-au purtat fără vreun rezultat concret timp de mai mulţi ani. După definitivarea discuţiilor multipartite pentru Tratatul de neproliferare nucleară (NPT), în 1968, o iniţiativă a diplomaţiei britanice a deschis calea pentru depăşirea impasului, la nivelul negocierilor, privind reglementarea armelor chimice şi biologice. Delegaţia britanică a avansat un document, care propunea o abordare separată privind armele biologice de cele chimice şi concentrarea efortului în principal pe ultima categorie de ameninţări.

Discuţiile pentru codificarea demersului în spectrul dreptului internaţional s-au desfăşurat, în perioada 1969-1971, la nivelul Comitetului celor 18 pentru dezarmare şi în cadrul Conferinţei privind comitetul pentru dezarmare.

În 5 august 1971, SUA şi URSS au propus versiuni separate, dar aproape identice ca text, ale proiectului Convenţiei în cadrul lucrărilor Conferinţei privind comitetul pentru dezarmare. Au fost purtate negocieri intense care s-au definitivat la 28 septembrie 1971. Convenţia a fost amendată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la 16 decembrie 1971.

Ceremoniile pentru semnarea documentului au fost organizate simultan la Londra, Moscova şi Washington la 10 aprilie 1972.

Textul Convenţiei reuneşte 15 articole, de-a lungul timpului fiind armonizată printr-o serie de îmbunătăţiri suplimentare obţinute cu prilejul conferinţelor de revizuire. S-au desfăşurat opt astfel de conferinţe de revizuire dedicate textului convenţiei. Unitatea de sprijin şi implementare a Convenţiei actualizează regulat documentul care furnizează informaţii asupra unor acorduri adiţionale care: a) definesc, interpretează sau elaborează înţelesul sau scopul unei prevederi a Convenţiei; b) furnizează instrucţiuni, recomandări sau principii despre modalitatea în care o clauză trebuie implementată, potrivit www.un.org.

În prezent, 183 de state sunt semnatare ale Convenţiei, inclusiv Autoritatea Naţională Palestiniană şi alte patru state semnatare - Egipt, Haiti, Somalia, Siria şi Tanzania. Zece state nu au semnat şi nu au ratificat Convenţia: Ciad, Comore, Djibouti, Eritrea, Israel, Kiribati, Micronesia, Namibia, Sudanul de Sud şi Tuvalu, potrivit https://www.armscontrol.org/.

Convenţia cere statelor părţi să distrugă şi să direcţioneze în scopuri paşnice "agenţii, toxinele, armele, echipamentul, şi mijloacele de livrare" în decurs de circa nouă luni de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii. În mod expres, Convenţia reafirmă prevederile Protocolului de la Geneva din 1925, care specifică în mod explicit interzicerea folosirii armelor biologice. Textul convenţiei nu interzice programele de apărare în domeniul biologic, conform https://www.armscontrol.org/.

A intrat în vigoare la 26 martie 1975. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: legal.un.org