Ortodoxe
Sf. Cuv. Maria Egipteanca; Sf. Mc. Gherontie

Greco-catolice
Sf. cuv. Maria Egipteanca

Romano-catolice
Sf. Hugo, ep.


Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca este pomenită în calendarul creştin ortodox la 1 aprilie.

Sfânta Maria s-a născut în Egipt, la mijlocul veacului al IV-lea.

Viaţa sa a fost scrisă de patriarhul Ierusalimului, Sofronie (634-638), acesta primise povestirea despre Sfânta Maria Egipteanca nescrisă, fiind păstrată de la o generaţie la alta de monahi, din auzite, spre învăţătură.

"Această povestire sfântă, care a ajuns până la mine, nu o voi tăcea de loc", spune patriarhul Sofronie: "Însă nimeni să nu fie necredincios pentru cele ce voi scrie şi pe care eu singur le-am văzut; nici să mă socotească cineva că îndrăznesc a scrie lucruri neadevărate, îndoindu-se de acest lucru mare. Să nu-mi fie mie a minţi în cele sfinte! Iar de vor fi oarecare din cei ce vor afla scrierea aceasta şi, minunându-se de acest preaslăvit lucru, nu vor voi să creadă, acelora milostiv să le fie Domnul. Deoarece aceia, cugetând la neputinţa firii omeneşti, socotesc că sunt cu neputinţă cele ce grăiesc despre oameni, ca lucruri preaslăvite".

Conform celor scrise de patriarhului Sofronie, un monah dintr-o mănăstire din Palestina, pe nume Zosima, dorind să cunoască viaţa părinţilor pustiei din preajma Iordanului, a mers până dincolo de Iordan, unde, în pustia cea mai adâncă, a întâlnit-o pe Sfânta Cuvioasă Maria.

Din spusele ei, cuviosul Zosima a aflat ce fel de viaţă a avut, cum din tinereţe a avut o viaţă desfrânată în oraşul Alexandria.

În această stare s-a aflat până în momentul în care a ajuns din Egipt la Ierusalim, împreună cu un numeros grup de credincioşi care doreau să se închine Sfintei Cruci. Aici o putere nevăzută a oprit-o la uşa Sfintei Bisericii, nu putea să intre nicicum, toţi ceilalţi închinători cu care se amesteca intrau în Biserică, numai ea era ţinută în prag.

"Fiind în ruşine şi în deznădăjduire, m-am depărtat şi stam într-un colţ al pridvorului bisericii. Abia în urmă mi-am venit în simţire şi am înţeles care a fost pricina ce mă oprea a vedea lemnul făcător de viaţă al Crucii Domnului. Pentru că se atinsese de ochii inimii mele lumina înţelegerii celei mântuitoare, porunca Domnului cea strălucită, care luminează ochii cei sufleteşti, arătându-mi că tina faptelor mele îmi opreşte intrarea în biserică. Deci, am început a plânge, a mă tângui şi a mă bate în piept, scoţând suspinuri din adâncul inimii mele", spunea Sfânta Maria. (Vieţile Sfinţilor)

Ţintind icoana Maicii Domnului, care se afla la intrarea în Biserică, s-a rugat "cu ochii şi cu mintea fără de abatere privind" să o ajute să se mântuiască. Apoi a luat trei pâini şi a trecut Iordanul.

A petrecut 47 de ani în pustiu, s-a hrănit cu verdeţuri crude şi a rămas goală în arşiţa soarelui, căci în scurtă vreme hainele i s-au zdrenţuit. Prin această pocăinţă şi nevoinţă a căpătat haruri extraordinare, căci a fost văzută de monahul Zosima cum era înălţată de la pământ în timpul rugăciunii, iar apa Iordanului o trecea pe deasupra. (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cristian Anghelache)